Aceasta Este Realitatea

Realitatea VI

M-am întors speriată, nu ştiam ce să fac. Mă săturasem de mult de ipostaza fetei neajutorate, fără voinţă.
Am stat mult timp întinsă pe jos, neînțelegând toate lucrurile întâmplate, până când, din faţa ochilor mei, nu am mai observat patul agonisit. Dispăruse şi el.
Singurele obiecte rămase, dulapul şi perdeaua, parcă şi ele aşteptau să dispară pentru totdeauna.
M-am îndreptat spre sertarele dulapului, cu gândul de a găsi ceva. Am tras uşor, însă nu depozitau nimic. Am păşit pentru a mă îndrepta spre perdea, însă buzunarul bluzei s-a agăţat de mânerul dulapului. Fotografia a alunecat uşor, căzând pe podea.
Imediat după ce am revenit, m-am aplecat, pentru a vedea poza. Cu mânuțele tremurânde, am verificat fotografia.
Era mama, cea din vis. Uimirea m-a făcut să tresar și să mă împiedic de dulap. Astfel poza mi-a zburat din mâini, alunecând sub perdea.
,,Mama!"
,,Nu am să renunț!"
Întinsă pe jos, căutam disperată, prin mișcări bruște, calea spre speranță.
,,Unde e fotografia?"
Acum câteva secunde, se afla chiar în mâinile mele.
Am observat o bucată aruncată în apropierea mea.
Fotografia s-a rupt.
Se afla doar o jumătate din dorința cunoașterii mele.