Aceasta Este Realitatea

Descoperirea V

Nu era cheia obișnuită, prezentă în fiecare zi. Prea mică pentru a deschide ceva aici și acum.
Privind tavanul, am recunoscut forma schițată, observată cu câteva secunde în urmă. Dar nu am apucat să analizez mai atent, căci o amețeală mă lovește, într-un mod neplăcut.
Lucrurile se mișcau în jurul meu, căpătând alte forme. Nu puteam să îmi mai țin ochii deschiși.
Amorțeala mi-a dominat tot corpul.
Nu știu câte minute sau câte ore am stat nemișcată.
În clipa următoare, o durere cruntă a brațului mă neliniștește.
Privesc în jur, adrenalina mă determină să-mi revin.

Visam.
:
:
Eram în casa din visul anterior, în camera unde m-am ascuns. Închisă, cu brațul rănit, așteptam să vină cineva să mă ajute.

,,Ești singură"
,,Mereu ai fost și mereu vei fi"

M-am ridicat cu greu, încercând să nu-mi provoc alte dureri fizice.
Liniștea a fost întreruptă de zgomotul provocat de o cheie, prin contactul cu podeaua. Da, era obiectul stării mele mentale.
Se afla chiar la picioarele mele.
Fără speranță, am luat-o și am încercat să o potrivesc, pentru a ieși afară.
În timpul acesta, priveam în cameră, analizând fiecare obiect în parte.
Nici nu am realizat când s-a deschis ușa.

Holul a rămas la fel.

Am pășit timid, uitându-mă la pozele ale căror rame nu au mai fost șterse de mult. O femeie, pe un câmp plin cu flori, niște copii cu un zâmbet prietenos, se arătau prin praful care a pus stăpânire.
Urmele unor pași, de pe podea, duceau într-o încăpere mai îndepărtată.
Intrând în acea cameră, rana s-a vindecat prin minune.