Aceasta Este Realitatea

Descoperirea II

Cu ambele mâini, încerc să trag cu putere. Ușa era atât de stabila, e incredibil cum lemnul vechi rezistă atât de bine.
Am luat scaunul, singurul obiect pe care-l puteam dirija, și am început să lovesc violent singura cale de ieșire. În mai puțin de o secundă, scaunul s-a împrăștiat în bucăți, prin toată camera. Din cauza loviturii, o bucată de lemn ascuțit mi-a cuprins brațul.
Am început să-mi privesc rana plina de sânge, care încet-încet, se prelingea peste tot pe haine și pe parchetul vechi, prăfuit.
Cu mâna stânga, mă apropiam de lemn, tremurând. Nu simțeam nimic, nici durere, nici teamă.
Am închis ochii într-un gând adânc, reușind să mă liniștesc.
Atunci am știut unde mă aflu, ce zi era, cine sunt eu. Dar, din păcate, fără să mai realizez, m-am trezit izolata, în cameră, tremurând de frig.
A fost un vis. Priveam tavanul cu disperare
,,Cine era acea persoana?"
,,Ce voia de la mine?"
,,De ce eram acolo?"
Toate aceste întrebări aveau un răspuns concret acolo, dar aici, totul era dat uitării.
Încep să regret decizia luată. M-am ridicat ușor, punându-mi mâna pe brațul ce acum nu mai era plin de sânge.
Am înțepenit. Panica m-a cuprins.
În fața mea, cu o expresie îngrozită, stranie, parcă stătea privindu-mă fix în ochi necunoscutul.