O casă veche, înconjurată de o grădina plină de flori ofilite, un leagăn care și acum parcă se mișcă singur. Geamuri sparte, pereți cenușii, totul era atât de vechi și de părăsit.
Împietrită, mă întrebam ce ar trebui să fac. Nu mai simțisem de mult libertatea, dar dacă asta ar însemna ea, misterul propriilor fapte, eu nu mi-o doresc.
Am pășit parcă dezamăgită pe coridorul casei, până când în capătul celălalt, am observat o persoană care mă privea. Imediat, m-am întors brusc, am fugit în cea mai apropiată cameră și am închis-o cu ajutorul unui scaun ce suspenda clanța.
-Lasă-mă în pace! am strigat eu. Nu știu ce vrei de la mine! Te rog, nu-mi face rău!
Situația a devenit și mai gravă. Așteptând un răspuns, singurele cuvinte auzite au fost prin ecoul nebuniei mele.
Camera în care m-am ascuns era decorată într-un stil nearanjat. Trecerea timpului s-a observat prin praful ce a acoperit întreaga frumusețe a mobilierului, a canapelei.
Așteptam parcă să aud pașii unei persoane, să tresar la auzul unei voci.
Liniște.
Nu mai pot fugi de propriile mele frici. Instinctul mă determină să ies din cameră și să descopăr eu persoana.
Decid să iau o bucată de lemn, nu foarte mare, pentru protecție, ferindu-mă de așchii. Iau scaunul, încercând sa nu provoc un zgomot. Pun mâna pe clanță, cu respirația grea și apăs ușor pentru a deschide.
,,Nu se poate"
Acum ușa era închisă.
CITEȘTI
Aceasta Este Realitatea
Ficción General"Realitatea este o copie a lumii perfecte." -Platon •Corectări @Raluca_Panait• •Copertă @xforgotten• #30 Ficțiune generală 100 voturi, 500 vizionări 21.01.2016 . . 200 voturi, 1.000 vizionări 30.01.2016
