Un prieten adevărat

Capitolul 4

În capitolele anterioare
După ce Alex a dedus ideea de a fi prieten cu cineva nu înseamnă să fie neapărat om.  Ei, a avut dreptate. Alex a avut parte să-l cunoască pe Max în mod ciudat, acesta sărind peste trupul lui.
După o discuţie pe Internet cu o prietenă de-a lui, acesta a fost invitat afară pentru a se distra. Dar modul de a se distra a fost unul înfiorător. Bântuind o veche biserică bântuită, unde lucruri stranii se întâmplau acolo. A decis să nu se mai întoarcă acolo niciodată
_____________________

Boxele bubuiau de la volumul maxim, iar bass-ul era extraordinar. Era multă lume care dansa fiecare cum ştia şi... acela era Dino? Dino DJ? De când? În fine, băga nişte melodii grozave, unele de club şi altele RAP. Preferam mai mult RAP-ul. Erau o grămadă de sandwich-uri unse cu margarină, peste era salam, castraveciori muraţi, gălbenuş răzălit cu puţină sare. Lângă tava de sandwich-uri se afla fântâna de ciocolată. Văzusem nişte nebuni care îşi băgaseră capul înauntru. Apoi au mers la baie şi au sărit în cada plină de glazură de ciocolată. Eram foarte amuzat şi mirat, apoi sucurile care mai de care erau aşezate pe rând cu 10 seturi de pahare de unică folosinţă. Evident, fursecurile nu trebuiau să lipsească. Cum am spus, Dino era DJ, surorile lui dansau şi strigau ca descreieratele împreună cu Carla, Andrei şi Cristina. Mă simţeam bine. La un moment dat, lumea s-a oprit din dansat, din mâncat şi din cântat. Ei presimţeau că cineva venea. Din sticla de termopan a intrat un nor lung şi colorat care se încolăcea şi se forma ca o gaură colorată. Dinăuntrul găurii colorate, au ieşit nişte tentacule portocalii uriaşe de caracatiţă care captura petrecăreţii.

-Alex!! Pe aici! a strigat Cristina arătându-mi cu degetul direcţia propusă.

Am încuviinţat şi am ieşit pe uşa de sticlă afară din clădire. Becurile s-au stins şi nu se mai vedea nimic. Era miezul nopţii.

-Cristina! Ce se întâmplă? am intrebat, dar aceasta dispăruse. Nu aveam decât să fug şi eu. Pe aleea lungă a Limassol-ului, al treilea cel mai mare oraş al Ciprului, alergam greu, parcă mă durea piciorul. Fiind la jumătatea drumului către casă, hainele au dispărut. Eram în boxeri, şi când m-am uitat în spate am observat o siluetă întunecată care purta un halat negru. Acesta se apropia, se apropia, se apropia. Eu nu am mai avut puteri de a fugi, aşa că am văzut negru în faţa ochilor şi am căzut. Din momentul în care am căzut, am tresărit în lumea reală. Mă uitam în jurul camerei şi am observat-o pe mama care încerca să mă trezească. Atunci mi-am dat seama că a fost un coşmar. M-am liniştit apoi şi m-am bucurat că a fost doar un coşmar. Mi-a plăcut acest coşmar. Piciorul încă mă durea, fiindcă, mama mă lovise neştiind cum să mă trezească.

Era duminică. O zi neplăcută de mine. Trebuia să mă apuc de teme. Trei materii care îmi distrugeau ziua. Un rezumat al naibii de lung despre un roman, şase exerciţii la mate despre înmulţiri, fracţii şi radicali şi de învăţat la istorie. Mama m-a sfătuit să termin repede de învăţat dacă vreau să mă duc la Târg Mureş.

La ora 2 PM eram în staţie aşteptând ca microbuzul să vină. A venit cu o întârziere de cinci minute, dar nu era nicio problemă. Am ajuns după 30 de minute şi ne-am îndreptat către Mc Donald's. Mi-am comandat un Mc puişor şi o sticlă de Coca-Cola, iar mama la fel. Aveam o foame de lup şi în cinci minute am terminat. Trebuia să stau câteva minute la masă până ce mama s-a dus la baie. Între timp, mă uitam la o fetiţă care se juca cu nişte păpuşi şi simultan învăţa dintr-o cărticică de copii. Sigur era în clasa 0. Fetiţa s-a enervat pe dădacă - presupun că era dădacă - şi a trântit păpuşa Barbie pe jos. Toată lumea o privea şi începeau să râdă. Am râs şi eu, pentru că, era amuzant. Nu puteam să stau serios. Mama a venit în sfârşit şi ne-am dus la grădina zoologică. Am trecut printr-un parc mare situat într-o pădure cu copaci înalţi. Pe lângă mine trecea un trenuleţ cu nişte copii care râdeau şi erau fericiţi. Cu trenuleţul acela m-am plimbat şi eu când aveam 3 ani. Parcul era plin de copii. Multe topogane colorate şi leagăne erau ocupate de bucuroşii copii. Tiroliane, stand-uri, dulciuri stăteau şi asteptau copiii. Eram puţin invidios să fiu sincer, dar scopul meu era să vizitez animalele sălbatice. Mama a plătit intrarea aşa ca am continuat turul. În partea dreaptă, babuinii făceau tumbe pe crengi, altele dormeau, dar fundul lor roşu ieşea în evidenţă totdeauna. M-am oferit să îi dau o banană unui babuin. M-am aplecat şi am trecut bara care se afla deasupra mea şi am băgat banana prin gaura cuştii. Babuinul era speriat şi se apropia de mine cu frică, iar când a luat banana din mâna mea, m-am speriat şi am dat cu capul de bară.Oamenii radeau de mine ca prostii. Am continuat turul cu mama şi ne-am băgat într-o clădire împărţită cu diferite specii de maimuţe şi diferite specii de peşti. Maimuţele nu m-au interesat deloc, aşa că m-am îndreptat către partea cu peşti. Erau peşti mici şi mari de diferite culori ţipătoare şi nonţipătoare. Am observat, apoi nişte şerpi uriaşi şi groşi, cu pui de crocodili în altă cuşcă.

-Iui! Ce urât este şarpele ăsta! Doamne! a spus mama scârbită.

Am clătinat din cap şi am continuat turul.

Am trecut pe lângă nişte lame şi berbeci care arătau de parcă au fost loviţi de maşină, dar ceea ce m-a impresionat au fost elefanţii. Erau doi. Erau uriaşi. Mai încolo se aflau leii. Mi-au plăcut leii, fiindcă eram şi eu leu. Mă reprezenta zodia leul, într-adevăr, deoarece, eram leneş ca ei. Tot timpul acesta mă gândeam oare ce făcea Max. Dormea? Se plimba cu Julian? Nu aveam de unde să ştiu.

Seara am ajuns în Reghin. I-am spus mamei că mă voi duce înaintea tatei la gară, în timp ce ea va pregăti cina. M-am dus după Max în spatele şcolii pentru a-l lua cu mine până la gară. Mă plictiseam dacă mergeam singur. M-am dus la el să îl îmbrăţişez, dar am observat că îi curge sânge de pe frunte. M-am îngrijorat foarte tare. L-am văzut pe Julian care fugea pe lângă noi şi l-am strigat:

-Julian!

Acesta a venit la mine salutându-mă.

-Julian! Azi ai ieşit cu Max? am întrebat.

-Da! a răspuns. M-am dus cu el şi am fugărit pisici şi găini.

-Aha... şi de aceea îi curge sânge? L-a zgâriat pisica?

-Nu! După ce am făcut toate astea, un câine a vrut să mă omoare, iar Maxi m-a salvat! Dacă nu era el, mâine aş fi fost găsit sfârtecat.

-Oo! Ce drăguţ! Te-a salvat! Max! Bravo! l-am îmbrăţişat în semn de mulţumire. Apoi l-am însoţit pe Julian până acasă, după care m-am îndreptat către gară.

Era o gară veche, cu pereţii crăpaţi, vopsiţi cu graffiti. Am păşit încet pe peron să mă aşez, dar unele erau ocupate, iar altele erau murdare şi rupte. După câteva minute, se auzea muzicuţa aceea frumoasă care anunţa venirea trenului:

"Stimaţi călători, trenul IR1645 din direcţia Bucureşti Nord va sosi în staţie pe linia 2 şi va staţiona 2 minute. Trenul circulă fără oprire până la Târgu Mureş."

Adoram acest anunţ. Auzeam sirena trenului care venea din Târgu-Mureş. Acesta se apropia lent, o săgeată albastră cu 3 geamuri sparte. Nu avea voie să pornească până ce celălalt din Bucureşti nu a ajuns. IR1646 se apropria cu viteză şi se oprise brusc. Erau şapte vagoane, unul restaurant, 2 de clasa I , iar restul de clasa a II-a. Vagoane cuşetă erau excluse, fiindcă, nu era călătorie nocturnă. Mă uitam la fiecare vagon ca să vă de unde ieşea tata. Ieşea multă lume, dar l-am zărit ieşind din vagonul 4. Acesta m-a observat şi m-am dus să îl pup şi să îl îmbrăţişez. L-am ajuta la bagajele grele şi am pornit către casă.

-Şi cum afost cu avionul? am întrebat. Cu ce avion ai călătorit?

-Am călătorit cu Cyprus Airways şi a fost frumos, mi-a răspuns.

-Mâncare ţi-a dat?

-Evident! Aşa bună a fost...

-Da' spune-mi toate detaliile! Tot! Tot!

-Păi mi-a dat fasole cu varză şi o chiflă. La desert mi-a dat portocale si căpşuni împreună cu un iaurt. Dar ce naiba e cu câinele ăsta?

-O! Acesta este Max! Un câine deştept care salvează lumea de la moarte.E noul meu prieten.

-Dă-l naibii! a spus tata.

-Nu înţeleg de ce îmi spui asta! Ştii bine că ador orice fel de câine. Nu fac diferenţe între rase.

Am continuat de povestit până ce am ajuns acasă. Mama ne-a pregătit cina şi l-a întâmpinat pe tata cu îmbrăţişări şi sărutări.

Mai târziu m-am băgat în pat, urând faptul că ziua următoare trebuia să merg la şcoală.