Nota autorului

27 8 0
                                    

Se spune că câinele este cel mai bun prieten al omului. Este adevărat.

Sincer, mie îmi pare atât de rău că am ajuns să termin cartea aceasta. Am început să mă ataşez de personaje şi de întâmplările lor. Ştiu că momentele precum Nelu Coastă, aventurile la pădurea Mociar, dispariţia Elei sunt cam exagerate pentru nişte copii în pragul pubertăţii. Dar aşa este ficţiunea. De fapt, nu este ficţiune în totalitate şi vă spun imediat de ce.

Am aflat de la unii cititori că de-abia au aşteptat ca personajul negativ Nelu Coastă - un personaj cât de cât important în viaţa lui Alex - să moară. Am auzit că şi Ela este luată în ochi răi, bineînţeles la ce prostii face.

"Un prieten adevărat" este inspirată din experienţa mea de viaţă. Consider că 50% este un roman ficţional şi cealaltă jumătate este nonficţională. Vă explic de ce am ales să scriu această carte.

Alex mă reprezintă pe mine, iar Max este prietenul meu. În afară de întâmplările cu Nelu Coastă, Lucian, dispariţia Elei, şcoala de corecţie, Mădălina Marica, şi întâmplări de genul sunt nişte ficţiuni. Eu aveam alte înclinaţii în scriere, dar am cam deraiat puţin.

Cele adevărate sunt dispariţia lui Max, vizitarea de nenumărate ori la adăpost, atacul câinilor de la fermă, întâlnirea cu ţiganii şi aşa mai departe.

Am vrut să vă demonstrez că maidanezii nu sunt toţi la fel. Aţi văzut în cazul acesta cum a fost Max.

Dar uitaţi că am ajuns la final. Nici eu nu sunt atât de bucuros de sfârştiul trist al romanului, dar aşa s-a întâmplat. Nu pot schimba realitatea.

Dacă sunteţi curioşi cum arată Max, o poză vă aşteaptă mai jos.


Acum, cred că aţi fost curioşi cum scrisoarea aceea anonimă a ajuns în casa lui Alex. Uitaţi cum s-a întâmplat:


-Da, da, îţi dau o sumă frumuşică de bani dacă duci scrisoarea asta! Sunt atât de curios de reacţia lui..., a spus Nelu. Păcat că nu voi fi de faţă.

Doctorul a încuviinţat şi a cerut adresa.

-Uite, îţi notez aici adresa căcănarului.

Doctorul a înşfăcat bucăţica de hârtie şi a ieşit din sala spitalului.

"Jur că o să-ţi fac viaţa un calvar, fraiere! Din cauza ta sunt în situaţia asta. Pe patul unui spital, mort imediat. Mă întorc cât ai zice peşte. Ştiu că îmi lipseşti, ştiu că îmi duci dorul, dar data viitoare nu voi rata momentul. Îţi va suna ceasul!" gândi Nelu Coastă.

Raul Alexandru

Un prieten adevăratUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum