Capitolul 32

31 8 0
                                    

Ultimele 6 capitole.

În capitolele anterioare

Alex s-a întors bucuros din Ungaria ca a scapat de durerile pe care le-a suferit. Capcana lui Lucian a fost întinsa si ia-ta ca a picat. Vorba aia: "Curiosu' papa osu'". Dupa ce tot procesul s-a terminat, Lucian a fost condamnat la opt ani de închisoare, iar Ela trei ani la scoala de corectie.

Asadar, dupa o reîntâlnire "magica", o revedere spectaculoasa dintre Alex si Max, au decis sa-si preia frâiele aventurilor împreuna cu Julian. În padure, acestia s-au întâlnit cu niste tigani care i-au avertizat pe cei trei aventurieri sa aiba grija la câinii care dadeau târcoale pe lânga ei. Dar acestia nu i-au crezut, asa ca si-au continuat drumul pâna ce au dat de adevar: o patrula de câini paznici la o ferma care mai aveau putin si îi mânca. Din pricina câinilor, Alex a suferit o cazatura zdravana, unde spiritul lui a fost trimis pe lumea cealalta, temporar.

A special chapter <3 Poate melodia va schimba parerea despre cainii maidanezi sau oricare alt caine :)
_____________________

-Cum adică spiritul tău a fost la mine în cameră? a întrebat Joanne alarmată, când i-am mărturisit presupusul "rămas-bun" de la viaţă şi de la prieteni, în timp ce-şi prindea părul în coadă.

-Păi, stai să-ţi mărurisesc procedeul, am spus eu, lipindu-mi de tâmple cele două degete de la ambele mâini. Mi-am pus degetele pe tâmplă, am strâns tare din ochi, m-am concentrat asupra cuiva şi m-am teleportat în camera ta. Iar eu şopteam şi şopteam, iar tu te alarmai că cineva te striga şi etc.

Joanne a stat pe gânduri, gura fiind căscat, făcându-şi ochii mari.

-Eşti nebun! a murmurat. Eşti total nebun.

-A. Sunt nebun. Şi atunci de unde ştiu că erai mahmură? Că în noaptea aceea ai băut spirt, benzină şi sânge de taur.

-Hei! Tu de unde ştii asta? s-a încruntat.

-Pentru că în momentul în care spiritul meu se afla în camera ta, tu ai spus că halucinezi de la băutura din seara trecută.

A mai stat câteva secunde pe gânduri, după care s-a lămurit.

-Uau! Am avut un spirit în camera mea. Clar, mă mut!

-Ei na! Era spiritul meu!

-Nu mai vreau fantome, spirite, suflete invizibile şi aşa mai departe în casa mea.

Şi-a înşfăcat ghiozdanul de pe jos, în dimineaţa răcoroasă a lunii octombrie, şi a luat-o la goană.

-Hei! Nu o aşteptăm pe Lorena?

S-a oprit când i-am amintit de Lorena şi s-a întors pe călcâie.

-Exact, mă! Unde stă şi hoaşca aia atâta! Întârziem şi nu vreau.

-Suntem aici! a strigat sora lui Joanne, alături de Lorena.

-Şi nu sunt hoaşcă! a exclamat Lorena.

În braţele Lorenei, un căţeluş frumos-frumos, care se odihnea, privindu-ne nedumerit cu ochişorii lui strălucitori şi negri. Mutrica lui era atât de dulce. Năsucul atât de roz şi de umed, cu mustăcioara care se flutura prin aer.

-De unde dracu' ai făcut rost de acest căţel? a exclamat Joanne.

-Ce frumos e, oo! am spus eu.

M-am apropiat de căţeluş, băgându-mi moaca în botul lui.

-Ţine-i ţel mai flumos din lume? Tu!! Adică căţeluşii mei de acasă, am făcut eu o paranteză. Dar nu e nimic. Si tu esti flumos.

-Flumoasă! m-a corectat Lorena.

Un prieten adevăratUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum