Un prieten adevărat

Capitolul 19

În capitolele anterioare
Când Alex ajunge acasă de la ţară, primeşte o veste năucitoare. Ela tocmai a dispărut, iar agentul e prezent în casa lui Alex pentru a-l interoga. Trec câteva luni, ela fiind încă dispărută. cu trecerea acestor luni, aventura mult dorită a lui Alex a sosit. Pierzându-se de Max, Alex găseşte un muncitor de la Kastamonu. Cu intenţia de a cere informaţie, muncitorul îşi dă jos masca, apărând chipul criminal a lui Nelu Coastă. Amintindu-şi de toate cele petrecute, sechestrul care este de neuitat, întâmplat în urmă cu câteva luni, de Halloween, Alex o i-a la goană prin pădure. Nelu îl prinde şi este la un pas să-l omoare, dar cine moare de data asta este Coastă. Înainte ca el să-şi dea ultima suflare, mărturiseşte că ştie unde este Ela, dar nu v-a spune niciodată.
_______________

-Mulţumesc că mi-aţi spus! La revedere! a încheiat mama apelul.

-Cu cine ai vorbit? am întrebat-o curios.

-Cu diriginta! a răspuns pe un ton rece, având expresia furioasă a feţei.

Fir-ar! Handicapatul a pârât!

-Ai de gând să-mi spui ce-ai făcut ieri? De ce ai bătut un copil de clasa a 4-a?

Mi-am mărit ochii de uimire. Am început să mă enervez. Prostul a meritat bătaia.

-Vrei să-ţi spun de ce? Pentru că e un prost.

-Ăsta e motivul?! s-a răstit mama.

-Nu! am izbucnit.

-Atunci spune-mi de la A la Z!

-Bine! am dat din umeri. Am ieşit de la şcoală şi handicapatul acela râdea de mine cu nişte colegi de-ai lui. El nu se uită în oglindă să vadă cum arată? Cu aparat dentar şi cu ochelari, tocilar urât şi prost se leagă de mine, ni' la el! Şi înainte cu o săptămâna m-a scuipat, aşa că ieri nu am mai rezistat şi i-am dat cu umbrela în cap şi la împins în tufe! Ceva trebuia să fac!

-Şi de ce nu mi-ai spus?

-Pentru că..., nu am avut un motiv pentru care să nu-i mărturisesc fapta comisă. Dar nu am regretat niciodată ce i-am făcut tocilarului îndrăzneţ.

-Azi a fost taică-său în clasă să te caute!

-De ce? Ca să-şi spună versiunea lui mincinoasă? Vai, Doamne! am făcut împreunându-mi palmele şi uitându-mă către Dumnezeu. Pentru că e în clasa a patra el nu are voie să păţească nimic chiar dacă el începe şi nu-şi vede de treabă. Nu-mi pare rău că l-am căpăcit! i-am spus mamei pe un ton malefic.

-Da? No pentru asta vei fi pedepsit!

Mi-am deschis braţele şi mi-am încruntat ochii măriţi.

-De ce??? Dar e vina lui, el s-a legat de mine!

-Dar trebuia să-l baţi?

-Altă metodă nu aveam! Invăţătură de minte!

-Eşti ca taică-tău. Numa prin bătaie rezolvi tot? Vrei să fi ca el?

-Nu! Da' când mă bat eu? Foarte rar se întamplă asta!

-Bun! Fac programare pe mâine la Alina!

-Ce Alina?

-La coafeza mea! Să îţi tundă blana aia de pe cap!

-Ce? Nu!

Nu părul meu frumos şi lung pe care m-am chinuit să-l cresc atâta timp! De ce? Vina tocilarului!!! Pfuai ce îl urăsc! Aşa l-aş mai bate o dată!!!

-Bine!

-Ai noroc că te doare piciorul şi nu te-ai dus la şcoală ca să te întâlneşti cu ăla! mi-a spus mama. Dar luni să te aştepţi la asta!