Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

3 ~ Cel mai bun, dar cel mai rau

-Azi e ziua! Țipă Erian cât putu de tare în toată casa, fiind singura.

Se arunca jos din pat și se îmbrăcă cât ai clipi în haine negre. Pantaloni de piele, tricou și o jacheta maronie închis. S-ar fi îmbrăcat direct în costumul mamei sale, dar erau deja însemnate cu Aripile Libertății și cu siguranță nu avea voie cu așa ceva în rândul cadetilor. Își pirptana parul, lasandu-l liber pe spate și își încălță în graba ghetele lungi și negre. Era extaziată ca în dimineața aceea se făceau alegerile pentru cadeți și va pleca trei ani de acasă pentru a se antrena și pentru a ajunge în Legiune. Chiar dacă Eren pur și simplu îi interzise sa meargă acolo, nu era genul care sa asculte o amenințare.

Singura ei problema era Levi care se ținu scai de ea toată săptămâna. Levi primise ordine clare de la Eren și Mikasa sa nu o lase sa se alăture cadetilor pentru antrenamente și asta ura fata cel mai mult. Levi era rapid și agil, o prindea de fiecare data când încerca să fugă de el pentru puțina libertate. Ca sa nu mai zică ca de fiecare data când încerca să fugă de el îi prindea brațul drept și i-l sucea, ca în prima zi când s-au cunoscut. Dar de fiecare data punea mai multa forță.

Deschise repede geamul din camera ei. Știa ca Levi se afla la parter sau în fata casei, așteptând-o. Îl mințise ca se schimba pentru o plimbare matinală, așa ca trebuia sa aștepte după ea. Se urca pe pervaz cu grijă, își lua rucsacul ce si-l pregătise cu o seara înainte în care avea încă alte câteva haine și elastice de par, și se arunca în spatele casei, încercând sa facă cât mai multa liniște. Plănuia sa se strecoare prin spatele casei și sa se îndrepte către casa Aylei pentru a o convinge sa vina și ea cu ea. Inteligenta ei ar fi ajutat la planurile de strategie și la eficienta echipamentelor.

Își scoase EMM-ul tatălui sau de după o cutie ce se afla lângă peretele de piatra și îl strânse puternic în brațe, nu cumva sa îi dea drumul în alergarea sa.

Se întoarse rapid pe călcâie, dar cum banuia, se lovi direct de Levi, aproape scăpând echipamentul din mana. Băiatul o privea neexpresiv, la fel cum o privea de fiecare data când făcea vreo prostie. Defapt cum o făcea de fiecare data când se uita la ea. Erian se dădu un pas înapoi, privindu-l încruntata. Trebuia sa își dea seama ca nu va avea cum sa scape.

-Ai de gând sa pleci pentru înrolare? Își ridica el o sprânceană, privind echipamentul de tip vechi ce îl ținea fata în brațe.

-Oh, haide. Se planse ea, ridicând vocea către el. Doar nu ai de gând sa mă oprești din a face asta, nu? Chiar vreau sa ajung în Legiune. Își mari ochii, vrând sa facă o mutra de cățeluș, dar Levi nu pica în plasa ei drăgălaşă.

-Chestia asta nu merge cu mine. II răspunse direct, facand-o pe Erian sa se încrunte.

-Trebuie sa merg cu ei. Te rog. Se milogi ea, dar după privirea lui Levi, nu părea sa îi meargă imploralile prea bine.

-Părinții tai au spus nu, deci așa rămâne. Și chestia asta ti-o interzic și eu, deci facem ca mine. Dacă nu-

-Dacă nu ce? Îl provoca bruneta. Ai de gând sa îmi rupi brațul? Atunci da-i drumul. Eu tot o sa ajung acolo, fie ca iti place sau nu. Privirea din ochii ei deveni sumbra și înfricoșătoare, începând sa dea o lupta intre ea și Levi. Niciunul nu se mișcă din poziția lui, cu brațele în sân, așteptând ca celălalt sa cedeze. Dar în timp ce Erian aborda o expresie ce nu prea îi stătea în fire sa o afișeze deseori decât atunci când se lua la bătaie cu cineva, Levi părea ca un expert în asta.

-De ce vrei sa mergi acolo? Întrebarea lui o lua prin surprindere. Clipi de câteva ori confuza către el cum o fixa în aleea de piatra de sub ea. Erau intensi și puternici și parcă te făceau sa spui tot adevărul. Dar Erian voia sa tina pentru ea totul. Levi o îndemna sa spună, dar ezita.