Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

14 ~ Opt zile

Atentie! S-ar putea sa aflati niste lucruri care se petrec in manga de la Attack on Titan. (Cei care nu ati ajuns la zi cu anime-ul, adica sezonul 2, episodul 1, s-ar putea sa va luati SPOILER, dar trebuie sa clarific niste lucruri pentru ca vreau o constiinta curata).

Am aflat in ziua in care am postat capitolul 13 de la o persoana care citeste manga AOT ca Titanii din ziduri (la propriu din ziduri) au fost cumva controlati si pusi acolo pentru cand va fi nevoie de ei. Vreau doar sa spun ca ideea despre controlul Titanilor din aceasta carte a fost in totalitate a mea, nu am citit manga si nu stiam de aceste informatii de dinainte. Nu vreau sa se creada ca am luat ideea din manga si ca am formulat ideea in alt mod ca sa se potriveasca pentru carte.

Acum, capitolul 14:

Erian musca din ultima ei bucata de paine pe care o luase in camera ei dupa ce lua o masa tarzie cu Rose in bucataria din incinta caminului. Se afla in fosta camera pe care o detinea din camin, doar ca acum era goala, fara Ayla sau Seila prin jur, asa ca atmosfera era cam sumbra. Rose isi avea camera tocmai in celalalt capat al coridorului, ceea ce ii dadea libertatea lui Erian de a pleca cand doreste si sa vina cand doreste. Dar Erian nu voi asta.

Normal, s-ar fi dus in padurea din apropierea taberei, ca sa se elibereze putin zburand in jurul copacilor cu echipamentul ei, dar simtea ca nici asta nu o poate bucura in acel moment. Statea pe pervazul geamului, rezemata cu spatele de tocul ferestrei, leganandu-si un picior afara, iar cu celalalt se sustinea pe pervaz. Avea o privire excelenta catre locul in care Titanul era tintuit in pamant, cu ochii mari si verzi, deschisi. Titanii nu dormeau, dar asta nu ii lipsea de energie atunci cand puteau avea parte de o masa gratis.

Erian statea si se uita la el. Parea atat de trist, stand la pamant cu ochii goi, poate confuz, poate asteptandu-si moartea. Fetei ii tremurau mainile si picioarele numai gandindu-se la experienta din ziua aceea cand incercase sa se apropie de Titan. Racni furios la ea, facand-o sa se sperie si sa fuga din fata lui. In minte ii zburau tot felul de vorbe, de cuvinte pe care pe atunci nu le luase in serios cand le auzi sau le spusese. Jurase ca va curata lumea de Titani si omenirea isi va recastiga libertatea, dar acum se speria de a sta in fata unui Titan. Avea increderea lui Levi, dar nu stia cum sa o foloseasca.

Maine aveau sa vina Ayla, Seila si restul echipajului sau, alaturi de Yvan, Sina si Maria. Apoi ce? Cum avea asta sa o faca sa exceleze si sa isi dezvolte puterile, sa le controleze, ca apoi sa le aplice pe un Titan? De ce Levi nu voia sa vina? De ce nu voia sa o vada? Chiar atat de putin conta ea pentru el incat nu putea sa vina sa spuna macar un "buna" dupa ce ii facuse? Dupa ce il implorase sa nu o lase in cabinetul lui Ankzahm, sa o lase sa vina cu ei. Il privise in ochii lui negri care erau goi ca intotdeauna, fara mila, stiind ca are ordine pe care trebuie sa le duca la indeplinire. Pana la urma, si Erian era doar un ordin pentru Levi. A trebuit sa o supravegheze pentru ceva timp si in mare parte i-a reusit. Acum, Erian nu mai era responsabilitatea lui Levi, ci a lui Rose, Levi nu mai avea nicio legatura cu ea.

*

Erian simti cum bratul ii este apucat, fiind rasucita prin aer, apoi trantita de pamant cu spatele. Marai printre buze, injurand tot ce vedea in jurul ei, de la copaci si fire de iarba, pana la norii de pe cer pe care acum ii vedea zburand in fata ochilor ei. Se ridica stangaci in capul oaselor, cu Rose stand in fata ei.

-Pentru numele celui mare, am crezut ca o sa stai cu mine ca sa vezi cum decurge chestia cu Titanul, nu ca o sa ma arunci de pamant incat sa-mi rupi spatele. Aproape tipa ea catre Rose. Blonda doar ii daduse un sut usor in spatele fetei, dar inde-ajuns incat sa o faca sa maraie din nou.

-Eu sunt cea care da ordine aici. Spuse Rose, mandra. O mai lovi o data in spate. Mai usor cu tupeul. Nu ai invatat pana acum ca trebuie sa faci ce ti se spune? Esti in armata, pustoaico.