Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

Capitolul 32 ~ Risipa de ceai

Districtul Marylia era exact asa cum isi imaginase Erian ca va fi, asa cum stia ca va fi si cum se aratase in visele ei. Casele erau complet distruse, doar cateva ziduri de piatra stand inca in picioare din cauza grosimii si pietrelor dure. In general numai casele noi rezistasera cat de cat, insa cele vechi au fost complet eredicate de pe fata pamantului. Cadavrele din district au fost aproape toate gasite si acoperite cu cearseafuri albe pentru a-i incinera mai tarziu, cand toate corpurile aveau sa fie stranse. Pana atunci, medici se plimbau cu tabele in mana, inregistrand decedatii. Si nu erau numai civili. Desigur ca nu.

Si soldatii din Garnizoana fusesera ucisi. Aproape toti. Numai cel care venise la conacul Consiliul si fratele lui mai ramasesera in viata din districtul Marylia, Telohman, Venis si Leon dintre soldati.

Erian trecu cu pasi mici pe langa o mana acoperita de o carpa veche si verde, dandu-si mai apoi seama ca era o bucata dintr-o pelerina. Pe degetul mainii era un inel auriu pe care era insemnat un vultur cu aripile deschise, dandu-si mai apoi seama ca cel care murise facuse parte din familia unui nobil. Isi amintea ca tatal ei ii povestise despre fiul cel mare al familiei Leniz care a vrut sa devina soldat in Garnizoana, renuntand la mostenirea sa. Numele lui era Frank Leniz... parca. Isi intoarse repede privirea, dand nas in nas cu una dintre asistente cu gura acoperita cu o masca alba.

-Stii cumva numele decedatului? intreba asistenta, iar Erian inghiti in sec. Trebuia sa ii raspunda? Sau sa dea din umeri si sa plece mai departe? Nu ar fi putut face asta, trebuia sa isi asume responsabilitatea pentru mortile lor.

-Frank Leniz, fiul cel mare al familiei nobile Leniz. Asistenta dadu din cap ca un fel de multumire si aprobare, apoi ii trecu numele pe tabel.

Toti, inclusiv soldatii din Legiune care venira sa cerceteze locul, aveau cat o masca pe fata, iar corpurile le erau acoperita in totalitate pentru a nu lua vreo boala necunoscuta din cauza particulelor de putrefactie care pluteau in aer de la corpurile decedate. Pana si Erian. Imbracase din nou uniforma de soldat la care ravnise atat de mult, i se pusese masca pe fata si manusi in maini.

Insistase atat de mult sa vina sa cerceteze districtele, iar asta era ultimul care mai ramasese. Eren si Mikasa, alaturi de prietenii ei, se impotrivira foarte tare. Insa Erian insista si insista pana ii ameninta ca va veni si de una singura. Stia unde sunt grajdurile si avea destula forta sa inseieze un cal. Stia drumul pana la districte. Asa ca toti fura nevoiti sa o ia pe Erian cu ei, insa nu o lasara sa calareasca de una singura, asa ca a trebuit sa mearga cu Jacob pe acelasi cal sau sa aleaga caruta. Bineinteles ca a ales sa calareasca decat sa stea intr-o caruta de lemn care facea atata zgomot si care dadea in toate gropile posibile. Plus, nu voia la intoarcere sa stea cu mortii.

Se urca pe cateva ruine ale unei case inalte, fortandu-si putin muschii sa se miste. Insa nu era recuperata complet, trebuia sa mai stea vreo cateva zile in pat, doua sau trei, apoi sa inceapa cateva antrenamente de sedinte de fizioterapie. In doua saptamani ar trebui ca tot corpul sa fie exact ca inainte.

De pe ruinele casei ii vazu pe toti cum se invart de colo-colo. Ii vazu pe Seila si Twain cum studiau oasele unui Titan fara sa le atinga, apoi cum un doctor burtos se apropie de ei si incepu sa vorbeasca cu ei. Alti soldati carau niste cadavre acoperite cu cearsafuri, iar cateva asistente luau cateva fibre din muschii unui Titani, punandu-i in pachetele de plastic sigilate.

Voia sa tipe la ei sa inceteze, oricum nu vor descoperi nimic. Voia sa le spuna ca Titanii erau de fapt oameni, ca nu era niciun mister, doar ei erau orbi si nu vedeau adevarul. Dar mai intai trebuia sa spuna Consiliului. Isi drese glasul. Vocea ii era destul de in regula, putea sa rezista in fata lor daca se va ajunge la tipete. Trebuia doar sa vorbeasca mai intai cu Yvan.

Se arunca pe un cal in graba, apuca haturile si ii dadu pinteni, pornind inapoi catre conac. Isi auzi numele strigat de catre Jacob, dar nu se uita inapoi. Trebuia sa isi inceapa contraatacul impotriva lui Octavius si asta cat mai repede. Nu mai putea sa amane. Octavius trimisese oameni in interiorul zidurilor, le ordonase sa se transforme in Titani si sa ii omoare pe cei din orase. De aceea nu era niciun zid spart si Titanii aparusera ca prin minune.