Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

9 ~ Atac la zidul Maria

-Erian, trezeste-te, altfel vom intarzia la ora domnului Ankzahm. Spuse Ayla, incepand sa o scuture de umar. Erian marai si incepu sa dea din mana, dar nicio sansa sa o nimereasca pe Ayla care se ferea. 

-Mai lasa-ma. Nu vreau sa il vad azi pe bosorogul ala. O sa-mi strice ziua. Spuse ea, stand cu capul in perna.

-Eri, haide. 

-Nu vreau. Spuse ea si se intoarse pe cealalta parte a patului. 

-Erian, se auzi vocea Seilei, daca ai venit aici ar trebui macar sa-ti dai silinta sa ramai aici. Capitanul Levi o sa se infurie rau. 

Erian mormai ceva din care niciuna dintre cele doua fete nu intelesesera. Isi dadura amandoua ochii peste cap, inca asteptand ca Erian sa se ridice din pat si sa mearga la ora. Mai aveau exact zece minute pana ca ora de anatomie sa inceapa, iar materia asta era una dintre cele mai importante. Dar bineinteles ca lui Erian nu ii pasa. Avea propriile reguli chiar si in tabara Legiunii de Recunoastere. 

Dintr-o data usa se tranti de perete, iar in urmatoarea secunda Erian sari ca arsa din pat, uda leoarca. Se impiedica de patura ce se infasura in jurul picioarelor sale si aterzia pe partea cealalta a patului, scotand un chitait al naibii de ascutit. 

-Cred ca-ti bati joc de mine, Ayla! Tipa ea, ridicandu-si capul, dar se bloca.

Levi statea pe cealalta partea a patului, impunator, cu privirea intunecata si chipul incruntat. O fixa pe Erian, tinand o galeata goala in mana, in timp ce bruneta se rezema in brate pe patul acum ud. Stia ca daca Levi a venit pana aici cu o galeata mare in mana a dat-o in bara. Din nou. 

Levi ii dadu galeata Seilei. 

-Verlan, Steiner, la ore. Acum. Spuse dur. Cele doua aruncara priviri compatimitoare brunetei care maraia printre dinti, se intoarsera si plecara, lasandu-i singuri. 

Imediat ce usa se inchise in urma lor, Levi ofta, permitandu-i lui Erian sa il analizeze putin mai bine. Nu isi purta uniforma, nici macar camasa alba, ci doar un tricou uzat si o pereche negre de pantaloni. Parul ii era aruncat in toate partile si avea urme de cearcane sub ochii negri. Nu-l vazuse pe Levi niciodata asa ravasit si obosit. Nu stia ce facuse el toata noaptea de u a putut sa doarma cum trebuiesau de ce nu si-a baut cafeaua de dimineata, dar chiar nu era treaba ei oricum. Probabil avea de flirtat cu toate fetele din tabara.

-Erian, -bruneta ingheta cand isi auzi numele pronuntat cu atata blandete- m-ai rugat sa te ajut sa iti protejezi prietenii, sa te invat sa lupti impotriva Titanilor. Crezi ca daca dormi pana tarziu si refuzi sa mergi la ore, o sa ajungi acolo unde vrei?

 Erian se ridica in picioare, lasand patura uda sa ii cada la picioare. Purta doar o pereche de pantaloni scurti si o bustiera neagra, dar sincer, nici ca ii pasa daca Levi o vedea asa. Se familiarizase prea mult cu el pana ajunse in punctul in care nu-i mai pasa cum arata in fata lui. Isi va pastra prima lui impresie despre ea oricum. Isi puse mainile in san. 

-Ankzahm nu ma suporta. Murmura ea. 

-Asta nu e motiv sa te lasi descurajata. Crede-ma cand iti zic, nu esti genul care se da batuta prea usor. Isi puse mainile in san. Acum schimba-te si du-te la ora. Se intoarse pe calcaie si o lasa singura pe Erian in camera. 

Dar ea nu misca din locul ei. Nu, chiar nu era genul care se dadea batuta usor. Ea stia asta, Aya si Seila stiau asta, Twain si Jacob stiau asta, parintii ei de asemenea. Si Levi stia asta, numai ca el este singurul care vede asta ca pe o incapatanare. Restul intelegeau ca este ambitie. De ce Levi vedea totul la ea intr-un mod gresit? Ii era aproape de neinteles si de-asta voia sa scape de el. 

Isi alese un tricou negru si o pereche de pantaloni albastri, scurti. Isi usca parul cu un prosop, isi lua geanta de carti si iesi pe holurile caminului, luand in treacat si un hanorac pe care si-l arunca pe umar. Toti cei care inca luau lectii pentru a ajunge in Legiune -repetentii sau cei adusi aici prin recomandare- stateau intr-un singur camin. Intro parte era sectiunea fetelor, iar in cealalta a baietilor. Era o cladire mare la marginea taberei ce era usa in usa cu scoala. Scoala, la fel, o cladire veche, facuta total din lemn. Cei de aici probabil incercasera sa o infrumuseteasca, vopsind-o in culori rosii si verzi, dar Erian vedea doar o cladire peste care parca vomitase Craciunul. Ura scoala.