Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

Capitolul 30 ~ Sunt aici

Capitolul 30 ~ Sunt aici

Diminetile erau cele mai grele pentru Erian. Si deveneau si mai grele cand se trezea singura in camera ei, fara Mikasa sau Rose sau unul dintre prietenii sai. S-ar fi simtit incomod daca intr-adevar ar fi fost cineva acolo care sa o ajute sa se ridice din pat, sa o duca la baie, apoi sa o puna din nou in pat, sa ii aranjeze perna si sa ii aduca de mancare, ca mai apoi sa ii dea sa manance supe calde pe care nu era nevoie sa le mestece.

Primea pastile pentru gat si antibiotice pentru diminuarea durerii care inca nu o lasa in pace chiar si dupa atatea zile. Inca isi simtea spatele cum o ustura si cicatricea de pe picior cum pulseaza, reamintindu-i de fiecare data ca inca era acolo si ca nu va mai scapa niciodata de ea. Era o urma a trecutului ei, a cate a sacrificat si unde a ajuns, de unde s-a intors si cate a pierdut. Ii era scarba sa se priveasca pe ea insisi.

A incercat sa fie mandra de ele, de cicatricile pe care le poarta, asa cum Levi i-a spus ca ar trebui sa se simta. Cicatricele sunt ceea ce o definesc pe ea. Dar de fiecare data cand isi privea cicatricile se gandea numai la esecurile pe care le-a facut. Erau ca niste urme murdare pe pielea ei ce ii patau trecutul. Daca acele rani o defineau, probabil tipau ca este nimic altceva decat o mizerie cu promisiuni incalcate.

Erian abia se trezi si realiza ca era singura. Isi intoarse capul de mai multe ori pe perna mult prea tare pentru ea, apoi se forta sa se ridice in capul oaselor. Ar fi tipat dupa cineva, sigur ar fi auzit-o vreun soldat care patrula prin cladire, dar nu avea glas. Era muta. Corzile vocale ii erau distruse.

Isi misca mainile tremurand, indoindu-le, apoi incerca sa se sprijine in ele. Se simtea amortita, iar capul incepu sa ii vajaie. Se apuca de marginea patului, stranse pumnii de saltea si cearsaf, apoi incerca sa se traga in sus, taindu-i respiratia pentru cateva secunde indelungate. Cand se ridica, se apleca si incepu sa respire des, sacadat si inspaimantator. Gatul o intepa ca mii de ace infipte in ochi.

Inspira si expira adanc pana cand inima incepu sa bata din nou intr-un ritm normal. Insa asta nu o facea sa se simta mai bine. A depus atata efort numai ridicandu-se in capul oaselor incat s-ar tranti la loc si ar dormi inca pentru cateva ore. Dar acum ce-ar fi putut sa faca sa poata ajunge la toaleta? Abia daca si-a putut misca bratele, picioarele nici atat. Era ca un om paralizat la pat.

Si chiar avea nevoie la toaleta.

Se uita la noptiera de langa pat unde erau cateva cutii cu pastile diferite si o ulcica cu apa din portelan, decorata cu flori albastre si o cana. Rase in mintea ei. Nu avea de gand sa se intinda pana acolo ca sa isi ia pastilele. Nici nu ar fi putut sa ridice ulcica sa isi puna o cana cu apa. Si daca printr-o minune ar fi ridicat paharul, l-ar fi scapat si s-ar fi spart.

Avea nevoie de aer. Dar geamul era inchis. Avea nevoie sa isi ocupe timpul cu ceva, din cauza gandurilor din mintea ei care nu ii dadeau pace nici macar in somn. Dar corpul ii era blocat, ruginit si nefolositor. Daca ar fi venit o vrajitoare la ea si i-ar fi spus ca i-ar fi dat un alt corp ca sa poata sa isi indeplineasca planurile puse la punct in coltul mintii ei, ar accepta fara regrete. Chiar daca va trebui sa isi vanda sufletul Diavolului pentru asta.

Cateva batai usoare se auzira in usa. Erian se pregati sa isi intampine prietenii, pe Jacob, Seila si Twain. Stateau cel putin cateva ore cu ea, povestind lucruri, iar Erian asculta. Din cand in cand incerca sa le spuna ceva prin semne ale degetelor sau mimand cuvinte. Dar de cele mai multe ori nimeni nu intelegea nimic. Asa ca Erian se rezuma numai la a cere apa si a merge la toaleta cu ajutorul Seilei.

Dar nu era niciunul din cei trei prieteni ai sai, nici mama ei, nici Eren, sau fratii Luther. Era Yvan, inaintand cu pasi masurati. Inchise usa in urma lui, aruncandu-i lui Erian un zambet fermecator si dureros. Erian ofta in mintea ei din doua motive: Octavius si faptul ca nu e mama ei ca sa o duca la nenorocita aia de toaleta.