Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

2 ~ Supraveghetorul

Cuvintele lui Eren ii cazura ca o piatra în cap. Nu putea crede, ca în ciuda neseriozitatii de care au dat dovada pana acum, Eren și Mikasa erau serioși în privința supraveghetorului sau. Și mai ales, acest băiat care parea ca un diavol scos direct din iad. 

-Poftim? Se rasti ea întorcându-se către parintii sai. Nu îmi puteți pune un soldat pe urmele mele. Nu sunt un copil. 

-Dar te comporți ca unul. O contrazise tatal ei. Erian nu putea decât sa multumeasca ca nu se baga și Mikasa în asta, altfel ar fi ieșit urat de tot. Tot ce faci da dovada de iresponsabilitate. De acum nu vei mai ieși în afara zidurilor și nu vei mai folosi vreun EMM vreodată. Cat despre inrolarea ta în rândul cadetilor, nici sa nu aud. 

Erian marai exasperata și ii veni sa loveasca ceva. Dar în schimb, isi arunca mâinile revoltata, scotand o mica înjurătură printre dinți și ieși fulgerător din casa. Nu se mai chinui sa trântească ușa în urma ei și doar apuca drumul spre docuri unde ar trebui sa se întâlnească nu Ayla.
Ii era imposibil mintal sa creadă ca parintii ei au fost în stare de asa ceva. Sa ii pună un supraveghetor pe urme. Și mai era și baiatul ala cu acea expresie dură. Unde a trăit pustiul ala? Într-o pestera? Dar nu era vorba de cine i-a dat, era vorba ca i-a dat. Era o prostie din partea lor și mai ales ca o tratează ca pe un copil care nu știe sa gândească. Și în legătură cu visul ei de a merge în Legiune, bineînțeles ca nu îl va asculta pe Eren și va merge oricum. El era prea ocupat ca sa mai observe ce face fiica lui pe timpul zilei. Pe el îl îngrijora numai ce facea noaptea și faptul ca iese în afara zidurilor.

*

-Nu pot sa cred ca au facut asta. Ofta Ayla, deși se simtea un gram de bucurie în glasul ei. Erian se incrunta catre ea.

-Stiu ca ești bucuroasa pentru ca asta înseamnă că nu mai trebuie sa vii cu mine. Ii spuse ea iar Ayla doar incepu sa zambeasca nevinovata. Erian nu spuse nimic.

Amândouă se plimbau pe mijlocul aleii din piață, aruncând priviri în stânga și în dreapta. Dar Erian era prea bosumflata ca sa facă ce facea ea de obicei. Sa se distreze. Și pentru asta, Ayla deveni oarecum ingrijorata.

-Nu poate sa fie chiar atât de rău. -Nu. E mai rău. E cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla vreodată. 

Ayla ofta si isi pleca capul la cuvintele brunetei, mergând mai departe. Purta pantaloni negri ce erau acoperiți de o rochie lunga si bej, purtand o vesta pe deasupra. Parul ii era prins într-un coc împletit. Pistruii erau întinsi pe pomeți iar ochii căprui, în ciuda supărării ce a fost transmisa și la ea, straluceau. 

-Scuze dacă te-am supărat. 

-E în regula. Și cum e supraveghetorul ăsta? Zâmbetul parca ii reveni pe buze o data cu întrebarea. Erian se uita la ea, amintindu-și de baiatul din casa ei.

-Arata ca și cum nu ar fi vazut un zâmbet vreodată. Ii raspunse ea. Parea atât de rece, ca si cum ar fi fost deja mort. Nu ma mira dacă tata ar folosi magie neagra ca sa aducă un zombi și sa îl pună sa aibă grija de mine. 

-Haide, devi paranoica. Incerca Ayla sa ii alunge toate gândurile astea din cap. 

Erian nu ii dădu atenție și mergea mai departe, cu mâinile în buzunar și capul plecat, privindu-si ghetele negre și prăfuite. De obicei când ieșea sa se plimbe se relaxa și uita de tot. Nu era atât de eficientă ca folosirea Echipamentului de Manevrare Multiflrxionala, dar pe timpul zilei doar atât putea face. 

Simti cum o unda rece ii traversează șira spinarii, același sentiment când ochii băiatului și noului ei supraveghetor ii intalnira pe ai ei de dimineață. Isi întoarse ușor capul când acea stare de neliniște nu o lăsa, privind prin mulțime cum o figura înaintează printre ei. Jacheta maronie și scurta ii atrase atenția și parul negru tuns ciudat. Acei ochi negri ascutiti o priveau încruntat și serios. Il studie mai atent și observa pe brațul drept însemnul Aripilor Libertății. Pana la urma, au luat pe cel mai bun. Gândi Erian și își întoarse privirea către Ayla care mergea cu ochii pe ea.