Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

Capitolul 33~ Iti promit. Pe sangele nostru

Mainile ii tremurau puternic, in timp ce murmura rugaciuni armonioase inchinate zeitei Maria, protectoarea sa. Lacrimile ii curgeau din ochii mici si goi, amestecandu-se cu firele de par albe si lungi, strecurandu-se printre ridurile fetei sale batrane si vestejite, imbibandu-se cu petele de sange de pe fata lui ce ii cadea la picioare. Hainele ii erau patete si rupte in urma torturii la care fusese supus, mai avea doar doi dinti in gura, in partea din fata.

Se cutremura la gandul durerii pe care o simtise in ultimele cateva ore, iar acum totul avea sa se sfarseasca. Privi in josul zidului Rose unde Titanii stateau ingramaditi, aruncandu-si mainile in sus, zambind feroce si incantati de noua masa ce avea sa vina in curand. Molfaiau si se calcau in picioare, intanizandu-si gaturile catre preot, dezvelindu-si dintii galbeni si stricati.

Preotul isi stranse pumnii si trase o gura mare de aer, ciulind urechile la cei din spatele lui.

Ordinul preotilor se adunasera cu totii la un astfel de eveniment ascuns de restul populatiei dintre ziduri, toti condusi de arhiepiscop. Statea chiar langa el, imbracat elegant, cu palaria pe cap si cu un medalion rotund ce le reprezenta pe cele trei zeite ca niste surori, imbratisate si frumoase.

Arhiepiscopul il apuca de obraji pe preotul batran si ii intoarse fata catre el.

-Ai comis cea mai mare greseala a vietii tale, batrane. Ai dezvaluit secretul celei mai periculoase fiinte care profaneaza credinta noastra in cele Trei Zeite. Vocea lui era ca a unui sarpe, tonul ii era viclean, iar privirea din ochii lui era cruda, semnul a nenumarate morti a unor civili si soldati obisnuiti. Ai incurajat decaderea Lor.

-Am facut ce era mai bine, raspunse preotul cu vocea tremurand. Incerca sa isi infranga frica din trup, strangand mainile pana unghiile ii intrasera atat de adanc in carne incat isi simtea sangele curgandu-i pe degete.

Arhiepiscopul isi intoarse palma si il lovi puternic peste obraz, intorcandu-i capul intr-o parte. Preotul scuipa la picioarele lui un cheag de sange ce ii statuse in gat pana in acel moment, iar arhiepiscopul stramba din nasul sau carn, gata sa ii dea un branci preotului si sa il lase sa cada in neant, la mila Titanilor infometati. Insa victima sa terorizata nu se arata slaba.

Ultimele ore fusesera un chin atat pentru preot, cat si pentru arhiepiscop. Il torturase pana corpul aproape ii cedase. Ii scoase unghiile de la picioare, ii rupse pielea din jurul cuticulelor si a ochilor, il biciuise si il lasase sa inghete in frigul de dimineata a iernii ce era pe sfarsite. Iar acum erau aici, urmand sa implineasca ultima tortura, de a lasa victima sa simta groaza de a fi mancat de Titani, inainte ca totul sa se sfarseasca intr-o mare de disperare si plansete.

-Te crezi destept, preote? Te crezi mai puternic decat Zeitele noastre care ne protejeaza in fiecare zi? Crezi ca ai putea salva lumea, lasandu-ti credinta in fata aceea?! tipa arhiepiscopul.

-Tot ce zici e o minciuna si o stii, arhiepiscope, marai preotul, trezind in el o repulsie pe care nu o simtise pentru nimeni niciodata. Nu simtea nici macar pentru Titani, pentru bestiile care ii omorasera familia, atata dezgust precum simtea pentru barbatul din fata lui. Erian Jeager e capabila de mai multe lucruri decat ai putea crede vreodata si o sa platesti intr-o zi pentru secretele pe care le-ai tinut ascunse fata de ea.

Arhiepiscopul afisa un zambet pe buze, departandu-se un pas de preot.

-Chiar asa? rase el. Atunci abia astept momentul acela. Dar ca sa ajung acolo, tu a trebuit sa te condamni la moarte de unul singur. Chiar a meritat sa iti pierzi viata doar ca sa mi-o pierd eu pe a mea?

Preotul stranse din dinti. La sedinta de cu doua zile in urma nu ar fi stiut ce sa spuna. Tot ce ii spusese lui Erian a fost o decizie impulsiva, nu se pregatea sa faca nimic necugetat pentru ca stia ca avea sa moara de mana arhiepiscopului si a celor din Ordinul preotilor. Insa cand tocmai toata lumea pleca din tribunal, dupa tot ceea ce Erian spusese, si-a dat seama ca nu mai avea pentru ce sa traiasca daca nu pentru intreaga omenire.