Aripile De Diamant: Îmblânzitoarea De Titani

17 ~ Strategul

Erian isi imagina ca urmatoarea data cand va ajunge in fata Tribunalului, avea deja sa fie obisnuita cu expresile incruntate si pline de frica ale celor mai inaintati in grad cand aveau sa o lase sa vorbeasca despre Vincent. Credea ca atmosfera incinsa se va mai diminua si va putea prelua controlul, acum ca nu mai era pusa in niciun pericol sau restrictie. Dar se inselase. 

Totul acum era mult mai tensionat si probabil toti intelegeau de ce. Dupa ce Martin ii "vizitase" pe Erian si Vincent in fosta tabara a Legiunii, cu intentia de a-i ucide, bineinteles, toata lumea se ingrozise de ceea ce putea Erian sa faca si felul in care Titanul o asculta fara sa dea inapoi, ii urma fiecare comanda, fapt ce aproape a adus moartea unor soldati. Acela a fost apogeul lui Martin ce l-a determinat sa atenteze in mod direct la viata lui Erian, iar ea sa reactioneze intr-un mod prostesc si sa-si doreasca propria moarte pentru cateva secunde, provocandu-l pe Martin. 

Bruneta isi duse mana la piept, unde rana inca o deranja. Trecusera abia trei zile de cand o capatase si nu dadea semne ca s-ar face mai bine. Intr-adevar, se inchise, dar durerea inca persista si trebuia sa-si schimbe bandajele din 6 in 6 ore, ceea ce era cam deranjant. Mereu trebuia sa se trezeasca din somn si sa o trezeasca si pe Ayla sau Seila ca sa o ajute, pentru ca avea niste maini tare neindemanatice cand venea vorba de un lucru asa finut. Si probabil era la fel de deranjant si pentru ele sa stea mereu dupa ea si actiunile ei prostesti. Dar mai bine sa se aleaga cu o perna in cap de la fete, decat sa fie din nou pusa in situatia de a sta cu pieptul gol in fata lui Levi. 

-Pari cam emotionata.  Vocea lui Jacob o trezi din mica ei fantezie, atragandu-i atentia. Erian zambi stramb, incercand sa-si alunge starile de frica.

-Sunt bine. Jacob ii zambi la randul lui si o freca pe brat, intr-un mod incurajator. 

Chiar daca spunea asta, Erian era plina de nesiguranta. Nu stia incontro avea sa se duca discutia care nici macar nu a fost inceputa, ci doar statea in fata tuturor cu Ordinul langa ea si Jacob care urma sa se duca in boxe, alaturi de prietenii lui. 

-Te vei descurca de minune. Trebuie doar sa ii ataci cu vorbe asa cum faci mereu cu capitanul Levi si vei castiga la sigur aprobarea de a merge in Thoru. Si noi te vom urma. Erian de data asta zambi ceva mai mare, lasand la o parte temerile pentru moment. Jacob avea dreptate, totul avea sa fie bine. 

-Du-te la locul tau. Spuse Levi la un moment dat de langa Erian, facandu-i roscatului un semn din cap catre boxe. Jacob dadu din cap scurt, apoi ii mai arunca un zambet lui Erian si pleca catre boxe, asezandu-se intre Twain si Seila. Concentreaza-te pe ce ai de spus. Veni el asupra lui Erian careia i se pierduse toata starea de bine pe care Jacob o impuse. 

-Da, da, stiu. Isi dadu ea ochii peste cap, incercand sa ii ignore privirile multe prea intunecate. Voi fi bine. 

Atata timp cat nu pleci nicaieri, vru sa adauge, dar impulsul o facu sa taca din gura. Nu stia daca avea sa regrete toate astea intr-o zi, faptul ca nu i-a spus absolut tot ce gandeste, desi uneori se intampla ca Erian sa spuna mult prea multe lucruri care ii trec prin minte. 

Imediat ce Martin aparu in Tribunal pe o usa din spate, alaturi de Eren, totul deveni si mai tensionat. Consulul se aseza pe scaunul lui din spatele biroului, in timp ce Eren se duse la marginea boxelor, rasufland adanc. Erian il privi indelung pana privirile li se intersectara. Ce cauta el cu Martin pana la urma? Voia sa il imbuneze, sa il convinga ca ar trebui sa lase toate astea deoparte si sa-i dea aprobarea lui Erian sa se duca din nou in Thoru si sa extermine Titanii? Ar fi fost de mare ajutor, dar Erian isi cunostea tatal. Era tare incapatanat si avea planurile lui in minte pe care nu le impartasea niciodata cu nimeni. Strict secrete, cum ar zice el si i-ar cere fiicei sale sa nu-si bage nasul curios in toate proiectele lui, asa cum facea cand Erian era mica si voia sa se uite peste rapoartele lui.