Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

Capitolul 3: Cercetași, Viperini, Astropufi sau Ochi-de-șoim

3. Cercetași, Viperini, Astropufi sau Ochi-de-șoim

 Rose coborâ din tren, strângându-și la piept pelerină neagră și lungă, care îi acoperea uniforma formată dintr-o fustă neagră și cam urâtă după părerea sa, o vestă mulată pe trupul subțirel și o cămașa albă pe dedesubt, singura pată de culoare din ținută ei. Ploaia rece ca gheața, care părea să dureze o veșnicie și care era deasă ca o cortină îi lipea de cap părul șaten și imposibil de cârlionțat, făcând-o să semene într-o oarecare măsură cu un câine plouat. Abia îl mai putea distinge pe cel mai bun prieten al sau din copilărie și totodată verișorul său, Albus. Fumul negru venit din hornul Expresului de Hogwarts încă își făcea simțită prezența.

Pisică ei, Salyma, se ascundea undeva prin tren, lucru confirmat de zgomotul infernal care venea din compartimentele uriașei mașinării. Nu era tocmai cea mai cuminte felină. Albus tremură ca varga sub ploaia rece și se uită nedumerit în toate părțile, cu mâinile făcute paravan deasupra ochilor. Sute de copii coborau încă din tren. Iar, în acea vâltoare cacofonică provocată de elevii ai școlii de magie care voiau să iasă din Express, cei mari făceau legea, necăjindu-i pe cei din anul întâi.

Un om uriaș, cu părul albit la rădăcini și cu blănuri ciudate din cârtița, așezate într-un mod bizar pe un trup cât trei normale stătea în mijlocul gloatei de elevi. Ținea în mână o lampă, un punct luminos în marea de întuneric și de trupuri tremurânde și strigă din toți bojocii, pentru a fi auzit de toți copii:

- Cei din primul an să vina după mine!

Albus îl recunoscu imediat pe Hagrid, păstrătorul cheilor și al vânatului la magicul castel, Hogwarts. Imaginea oarecum grotească a barbosului nu îi caracteriza bunătatea și loialitatea, ce îi definea în mare parte personalitatea plăcută.

Muntele de om îi conduse departe de drumul plin cu calești negre, ce nu erau destinate decât celor care erau cel puțin în anul I, superb concepute și care păreau trase de ființe invizibile. Îi duse în schimb spre marea învolburată, pe al cărui mal se vedea umbra unui minunat castel. Un set de bărcuțe care -după spusele lui Hagrid- erau vrăjite să ajungă la școală îi așteptară aliniate la mal.

- Doar șase în barcă! îi anunță uriașul, urcându-se într-o bărcuță unde stăteau câțiva copii foarte pricăjiți și cu fețele speriate, probabil veniți din familii încuiate.

Rose și Albus ajunseră într-o barcă cu vârfurile țuguiate și cu pânzele cam rupturoase. După puțin timp, un băiat blond, pe care-l recunoscuseră ca fiind Scorpius,o față roșcată, cu două codițe prinse în vârful capului și care purta o pereche uriașa de ochelari cu lentilele groase cât fundul unui borcan, un băiat foarte gras, cu părul negru, tuns periuță și un băiat blond, cu privirea uimită se urcară lângă ei. Când toți din primul an se așezaseră în bărci, Hagrid răgni și acestea înaintară singure în larg.

Valurile înfuriate încercau să răstoarne flota de bărci. Ca printr-o minune, copii nu se răsturnară, dar prinseră o durere de stomac serioasă de la mișcarea neregulată a mării furioase. După un timp intraseră într-o peșteră întunecată care îi scăpaseră de ploaia torențială, dar care le oferiseră în schimb întuneric.

Când putură să coboare din ambarcațiune, Rose se simțea mult îngreunată de apa rece pe care hainele o absorbiseră. Deși tremura necontrolat, putu să-l urmeze pe Hagrid spre o ușă uriașa din lemn masiv, care se deschise spre a lasă la vedere o cameră grandioasă, cu o scară din marmură, spiralată în față, un candelabru imens din cristale, o sumedenie de uși și locuri pe care să le explorezi și un șir de tablouri ce se uitau la ei cu multă curiozitate. Albus nu se mai sătura să se uite la acele minunății din marmură, care emanau magia doar prin propria existența, deși inimă îi bătea nebunește. Era conștient de faptul că momentul Sortării se apropia îngrozitor de repede.