Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 28. Oglinda, oglinjoara- partea 2: Camera secreta

In poza este Lyam in versiune anime. Nu este simpatic?

28. Oglinda, oglinjoara- partea 2: Camera secreta

- Oau, eclama Albus surprins cand Rose si Lyam nu il mai avura in campul vizual. Veniti si voi. Nu o sa va vina sa credeti!

Rose si Lyam se privira nedumeriti si se hotarara sa ii urmeze exemplul prietenului lor. Si acolo avura parte de o surpriza neasteptata, dar placuta: o camera impresionanta, cu tavan foarte inalt (o dovada in plus ca erau la o adancime foarte mare), cu peretii acoperiti de un material stralucitor, dar dur, asemanator diamantului, doar ca de culoare foarte inchisa, un mov atat de intens incat parea sa fie negru. In mijlocul acestui material neobisnuit dar impresionant, veghea statuia colosala si monstroasa a unui sarpe de 10 metrii inaltime, al carui cap parea sa sustina intreaga pestera, impreuna cu stalpi aruncati din doi in doi metrii. Stalpii erau galbejiti si aveau un model simplu dar frumos, asemanator modelului grecesc, si pareau sa marcheze drumul spre uriasa infatisare a reptilei. Chiar si fara lumina venite din varfurile baghetelor, camera era luminata puternic de ochii rosii ai statuii care arunca peste intreaga grota o lumina galben-rosiatica, amplificata de peretii pesterii. Si, desi intreaga incapere tremura sub indemnul magiei care oferea un adevarat spectacol al simturilor, ceea ce ii atrasese cu adevarat atentia lui Albus nu era nici diamantul negru ce iti luar privirea, nici stalpii care ofereau indicii importante cu privire la istoria locului, nici sarpele ce parea sa te urmareasca si nici lumina rosie care parea malefica in acel context. Ceea ce ii atrasese cu adevarat atentia era ce se afla in fata sarpelui, ca un fel de ofranda adusa lui.

- Oau! E cu adevarat foarte impresionant, se facu auzita Rose uitandu-se cu admiratie in jur. Si cata magie! Pare sa vibreze in jurul nostru.

- E facuta prin magie? intreba Lyam impresionat peste masura, dar prea speriat sa mai faca un pas in mareata sala.

- Nuuuuu, il ironiza tanara fata Weasley urmarind miscare curbica a liniilor de pe stalpii de sustinere dar ochindu-l pe cel cu care vorbea cu o privire oarecum acuzatoare. Cum? Prin magie? Nu. Deloc.

- Aaaaa, se poticni Lyam rusinat si uitandu-se dupa ajutor sau cu speranta ca poate schimba subiectul. Albus, ce ai gasit acolo?

Rose isi lua privirea si il urmari in schimb pe varul sau care se indrepta cu pasi hotarati spre marele sarpe din piatra.

- Ai gasit ceva interesant acolo? repeta si Rose intrebarea, fiind la fel de curioasa ca si prietenul lor.

- Cred ca am gasit exact ce am cautat de la bun inceput, le explica oprindu-se in fata a trei piedestale aliniate ca soldateii, gata de misiune, in fata sarpelui care parea sa stea mandru ca o zeitate din mitologie.

----------------------------------------------------------------------------------------

- Sunt bine, Ginny. Vorbesc serios, ii spuse Harry dandu-i mana de pe locul unde, inainte se aflase sarpele intins cu obraznicie pe jumatatea stanga a fetei, dar unde nu se mai afla nimic in momentul acela.

- Dar ce ai patit? Cum s-a putut intampla asa ceva? intreba Ginevra din a carei voce se puteau distinge note de ingrijorare. Cand ne-am dus la culcare nu aveai nimic si sunt sigura de asta pentru ca mi-as fi amintit de asa ceva.

Harry o privi cu parere de rau si ar fi vrut sa-i spuna totul: de vise, de semnele de peste tot, ascunse prin presiuni si mite asupra presei de pretutindeni din Anglia, de durerea sa, de ceea ce banuia. Dar stia sigur ca nu putea deoarece ar fi facut si mai rau si ar fi ingrijorat-o teribil. Stia ca daca ar fi dat frau adevaratelor sale ganduri, acei ochi superbi ai sotiei sale s-ar fi afundat in si mai multa suferinta si nu ar mai fi permis asta. Nu din vina lui. Din vina lui Cap-de-Mort.