11. Lily si prima zi la Hogwarts
- Ah, ce emotionata sunt! chitai Lily, un an mai tarziu, stand in masina luxoasa a familiei Potter, intr-o zi ploioasa de septembrie care demara pe strada innecata de apa a Angliei.
-Nu-i asa mare scofala, zise plictisit James butonand frenetic telefonul mobil, probabil jucandu-se "Angry birds" dupa fetele pe care le facea.
Dar nimic nu-i putea distruge nimeni entuziasmul mezinei familiei Potte, nici macar replicile rautacioase ale fratelui sau mai mare. Isi intinse gatul si se uita in toate parile, doar, doar ar vedea odara gara Kings Cross. Pisica ei cu ochii ca de rubine, luata din cauza mortii subite a bufnitei sale Goldie, toarse in bratele ei care nu se mai conteneau sa se franga.
- Al, cum este acolo? intreba roscata nelinistita de emotiile care o faceau sa se fataie pe locul ei din mijloc, de pe bancheta din spate.
Dar brunetul nu auzi si nici nu raspunse. Avea ochii aruncati la intamplare pe trotuarul golit de lume si cu mintea zburdand la pestera care era mai mult decat parea pana si la prima vedere. Descoperisera, el si cu prietenii lui - si cu James, dar fara sa stie baiatul de asta- ca pestera aceea era mult mai mult decat si-ar fi putut imagina oricare alt om sau vrajitor. Si, din cate spunea Rose, aceasta pestera nu mai fusese descoperita de nimeni altcineva de la scoala si nici nu aveau de gand sa faca acest lucru. Desi, in fiecare weekend isi petreceau cateva ore bune descoperind minunile necunoscute ale camerelor cu nume ciudat si alte monumentelor magice faurite acolo, stiau ca nu descoperisera nici jumatate din cate erau acolo. Brunetul era atat de obijnuit cu drumurile de la casa cercetasilor pana la Habitatul Subteran (dupa cum il denumise ,intr-un mod foarte stintific Rose, desi preferau sa il numeasca Barlog).
- Al, nu te mai gandi la FATA aia! il apostrofa in joaca James, asteptand momentul ca mama lor sa se intoarca pentru a-l privi cu o veselie isterica pe copilul mijlociu al familiei Potter.
Lucru care si se intampla cateva secunde mai tarziu: luandu-si mainile de pe volan, femeia se intoarse cu un zambet total incantat pe fata. Dar masina nu o lua din loc, ci continua sa ia curbele si sa alerge printre celelalte masini, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, lucru deranjat pentru cei trei copii.
***
- Tata de ce nu este aici? intreba Lily uitandu-se la intreaga gara 9 3/4, langa impresionantul tren rosu care te duce la Hogwarts.
De cand era mica si James pleca la scoala pentru prima data , mezina abia astepta sa stea impreuna cu toata familia, ca in celelalte dati, asteptand minunatul moment. Dar nici tatal ei si nici unchiul Ron nu se aflau in acel moment la gara. Isi trase cufarul, ajutata de James caci astfel nu ar fi putut sa-l clinteasca din loc, si cu Hugo, Albus si Rose alaturi, gata pentru un nou an scolar. Desi era cu adevarat fericita, era si trista deoarece era constienta ca nu-l va mai vedea pe Tom un an scolar intreg.
Trenul era galagios si plin de mirosuri bizare, venite din unele compartimente in care explodasera bombe cu balegar, probabil din cauza lui Fred, verisorul lor din anul lui James si farsorul scolii. James, ca de obicei, nu baga in seama rugamintea mamei de a sta cu fratii si verisorii mai mici si intra intr-un compartiment plin de cei din anii lui sau in anii mai mari ca sa inceapa obisnuitele lor "petreceri" din tren.
Asa ca Albus, Rose, Hugo si Lily trebuira sa-si gaseasca un compartiment numai al lor, cam ultimul din sirul de compartimente. Dupa ce isipusera bagajele grele in locurile special amenajate, cei patru se asezat pe scaune si au inceput sa discute despre una-alta, banalitati de zi cu zi si viitoare evenimente de la scoala.
Dar Lily nu participa la discutie. Statea cu cotul sprijinit de geamul trenului si privea absent spre peisajul de tara ce i se intindea inaintea ochilor de o frumusete incontestabila. Nu stia ce sa faca si avea sentimente contradictorii: adora faptul ca se ducea cu familia si prietenii la cea mai uimitoare scoala din lume dar se simtea dezamagita de faptul ca renunta la cel mai bun prieten din lume. Pentru moment, i se paru nedreapta calatoria, caci o punea in situatia de a alege. Parca nu mai voia sa se indeparteze de camin.
***
" Nu se poate! E imposibil!" isi spuse roscata uitandu-se cu ochii holbati de uimire la baiatul cu par ca de corb din fata ei si cu nasul aproape perfect drept.
-Tom? intreba intr-un mod considerat stupid neincrezatoarea Lily
- Nu-mi vine sa cred, exclama si Hugo mai mult pentru sine, furios ca cel pe care nu-l putea suporta se afla chiar in cel mai frumos loc din visurile lui, stricand absolut totul. Nu are cum sa fie el!
- Oare chiar este Tom? se asigura roscata cu speranta.
- Sssss, sa auzim daca ii striga numele, o opri Hugo cu degetul la buze.
Exclamatiile veneau, cand cei doi erau aliniati in Marea Sala, cand asteptau cu sufletul la gura sa le vina randul la Sortarea Jobenului. Copii erau strigati, isi puneau palaria ponosita, si apoi erau strigate casa in care erau repartizati, adica cum era deobicei. Nimic interesant, pana ce Hugo si Lily auzira un nume care ii face pe cei doi sa cada din picioare de uimire.
Tom se desprinse din sirul indian si se indrepta increzator spre palaria neagra si cu varf tuguiat. Parul lui lung si negru era turtit sub o caciula alba ca laptele, desi era cald in camera, avea o pereche de blugi plini de taieturi, o pereche de bocanci plini de noroi si obluza cu imprimeu de cranii care inca se distingea de pelerina. Sub privirile tuturor, brunetul isi puse jobenul care spuse aproape imediat:
- Viper....
Dar nu termina, de pronuntat casa spre mirarea tuturor celor din Marea Sala, deoarece niciodata Jobenul nu se inselase sau isi schimbase decizia. Jobenul statu sa se mai gandeasca aproape 5 minute si apoi reintona:
- Cercetasi!
Masa din coltul cel mai indepartat de usa se umplu de aplauze tumultoase, desi ciudatenia nu ramase neobservata printre elevi, dar si printre profesori.
***
- In seara asta mergem in Pestera? intreba Lyam indesandu-si un carnat inmuiat in sos in gura , o ora mai tarziu de la Sortare.
- Eu nu pot, anunta Rose. Trebuie sa vorbesc cu Raven despre...ceva, ii informa cu vocea plictisita si uitandu-se fara pofta la mancarea din fata ei.
- Nici eu nu pot. Trebuie sa stau cu Lily pana ce se acomodeaza, anunta si brunetul uitandu-se la Lily care statea la cateva locuri mai incolo, impreuna cu Hugo si cu acel baiat cu care isi pierduse vremea toata vara.
CITEȘTI
Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)
AdventureFantomele unui trecut întunecat revin cu forțe proaspete și cu o dorință nebună de a distruge tot ceea ce cunoaștem. Dacă nu va fi pregătit, Albus și frații săi vor fi biruiți de puterea sufocantă a răului. ❝Obrajii i se umeziră iute de la lacrimile...