Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

Capitolul 9: Harta ștrengarilor

9. Harta ștrengarilor

James Potter se uită la manualul imposibil de gros de Poțiuni și încerca să-și țină ochii deschiși , încercând să citea informațiile complicate și ingredientele cu nume ciudate. Învăța pentru un test promis de ceva vreme de către profesoara lor, o doamnă osoasă, cu nas coroiat și cu păr ca sârma, aruncat în toate părțile, deși ar fi preferat să stea cu prietenii lui în camera principală a Turnului Cercetașilor. Ar fi preferat, cu siguranță, să se pupăcească în voie cu Fayre Timmoty, focoasa brunetă din anul lor, tot de la cercetași și să facă glume cu Viktor și ceilalți. Creierul deja refuza să fie atent la scrisul minuscul de pe pagină. Mintea îi zburda la momentele în care o ținuse în brațe pe frumoasa fată, nederanjați de nimeni și nimic.

Sirius își scutură capul iritat, dându-și seamă că visă cu ochii deschiși, apoi își postă din nou ochii pe pagina cărții scrise de Albert Lunăplina, pe care ar fi vrut să-l blesteme, dacă l-ar fi întâlnit față în față.

Băiatul se întinse, după care își schimbă poziția din întins pe burtă, în șezut turcește. Notițele și posibilele copiuțe de ocazie erau împrăștiate pe toată suprafața patului și era pericolul să se reverse pe jos. Simțea că nu mai putea să suporte monotonia camerei calde, enervant de plicticoase și neobișnuit de goale. Voia acțiune, nu informații!

Și, atunci când crezu ă lucrurile nu pot să fie mai monotone, un ciocănit ușor se făcu auzit în tăcerea de mormânt a încăperii. Atenția băiatului din anul IV se disipă ca un fum în vânt. James își închise manualul încântat, sperând ca cel din spatele ușii să fie cineva cu mult chef de vorbă.

― Cine este? întrebă cu un fals dezinteres.

― Fratele tău.

Glasul care răspunse îi eram mult prea cunoscut lui James ca să nu-l recunoască pe Albus. Probabil și-ar fi dat seama că era el și dacă a fi zis în schimb Sunt un cazan de picioare de broaște vorbitor. Corpul subțirel al lui Albus se ivi câteva momente mai târziu.

Deși era o scuză perfectă pentru a nu mai învață și de a lăsă manualul deoparte, fu neîncrezător din prima clipă de apariția fratelui mai mic.

― Ce vrei? întrebă vioi James, întinzându-se pe toată lungimea patului. De ce ai venit aici, la fratele tău mai mare și umil?

Ce serios pare, observă Sirius.

Îl privea pe băiatul cu doar doi ani mai mic cu o fascinație abia mascată. Albus, încălțat cu tenișii lui preferați, ultra uzați și cu uniforma de la Cercetași puțin șifonată, se apropie de el cu pași de uriaș.

― Mai ai Hartă Ștrengarilor pe care ai împrumutat-o de la tata acum câteva săptămâni? Am mare nevoie de ea și, dacă nu o să mi-o dai, o să te pârăsc mamei.

Era adevărat. Cu cinci sau șase săptămâni în urmă, James fugi din biroul tatălui său cu Harta Ștrengarilor îndesată sub tricou. Dar nu își amintise să-i fi spus lui Albus vreodată de micile lui tâlhării, așa că întrebarea era: de unde știa Albus? Și de când fratele său mai mic și fraier îl șantaja? Ceva era nelalocul lui în univers.

― Bine, dar de ce? se interesă James, încercând să nu pâră prea curios.

Deși voia să știe de ce copilul cel mai cuminte al familiei Potter avea nevoie de un obiect care era folosit pentru făcutul lucrurilor obraznice și ilegale?

― Eh, am ceva de făcut și am mare nevoie de ajutorul ei. Ți-o dau când termin treba, bine? îi promise Albuș, deși nu prea avea de gând să se țină de ultima promisiune.

Nu prea încrezător, Severus îi înmână lui Plesneală harta (adusă cu simpla vrajă Accio harta).

― Să ai grijă, frate, îi ură James în timp ce Albus ieșea din dormitor cu un aer mulțumit de sine.

Ce o pune la cale? Eh, măcar nu știe că am și Pelerină Invizibilă, că m-ar fi șantajat și cu asta, își spuse în timp ce sări energic din pat, uitând cu totul de testul de la Poțiuni (la care nu știa nimic în afara numelui propriu). Trebuie să văd ce pune la cale!

Îngenunche în fața patului cu baldachin și își întinse mâinile în spațiul dintre pat și podea. După câteva minute de căutări febrile, scoase un ghiozdănel uzat, cu șosete mirositoare și coji de banană lipite pe el. Era de-a dreptul grețos, dar eficient. Îl deschise îndemănatec, băgă una din mâini în sălașul său, apoi scoase la lumina lumânărilor o pelerină neagră, subțire, care părea să curgă pe pielea descoperită a brațului.

Urmează o urmărire, își zise James, zâmbind mulțumit.

Își aruncă Pelerina pe el, făcându-se complet nevăzut.