NECORECTAT 22. Lyam- o poveste de viata trista

573 53 42
                                    

22. Lyam- o poveste de viata trista

Edinburgh, capitala Scotiei si unul dintre cele mai frumoase locuri din Anglia, un loc plin de povesti cu magie si farmec, inundat de verdeata pomilor infloriti de o varsta cu viata insasi. Acolo, printre arbori, printre tufisurile stufoase statea cu ochii acoperiti de o revista de vajhat Lyam. Nu avea ce face, asa ca singurul lucru pe care-l putea era o plimbare singuratica prin locurile dragi lui, locuri pe care le putea cutreiera cu ochii inchisi deoarece le stia ca in palma. Era singur, caci nu avea pe nimeni in acel loc pe care trebuia sa-l numeasca cu greu acasa.

Cand avea abia 7 ani, tatal sau a murit din cauza unei boli ce i-a devorat sanatatea si cheful de viata si transformandu-l in schimb intr-un om bolnav si morocanos, iar cand tot s-au asteptat mai putin, acesta si-a dat duhul, spiritul sau fugind de acel trup macinat de boala care se afla in acel moment ingropat adanc in pamant. Din aceea zi oribila, Lyam nu a mai fost la fel, devenise trist, devenise neprietenos si rece mult, mult timp. In fiecare seara a mers in cimitir pentru a pune flori de Coada-Soricelului, preferatele tanarlui barbat, la mormant, dar si pentru a-i canta.

Desi blondul avea o reticenta de a o arata, vocea lui era ingereasca si extrem de placuta, iar cantecele erau singurele care ii intrau in minte fara sa trebuiasca sa i se repete de 500 de ori sau fara sa-si noteze pe mana sau pe biletele ce se pierdeau intodeauna. Putini stiau acel secret. Si i-au placut intodeauna cantecele in franceza deoarece i se parea ca avea o rezonanta mai mare, ca emotia lui puternica de dor.

Asa ca, desi noapte, cald sau frig, ploaie sau furtuna, Lyam statea la mormant cantandu-i una dinmelodiile lui frantuzesti preferte care i se parea ca se potriveste perfect. N-a mai facut acel gest de cativa ani, dar uneori canta fara sa-si dea seama de acest lucru.

Si, atunci, stand cu revista protector deasupra ochilor isi misca frenetic, desi minunata voce abia se auzea.

Dites-moi d'où il vient
Enfin je saurais où je vais
Maman dit que lorsqu'on cherche bien
On finit toujours par trouver

Elle dit qu'il n'est jamais très loin
Qu'il part très souvent travailler
Maman dit travailler c'est bien
Bien mieux qu'être mal accompagné
Pas vrai?

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
Hein sacré papa!
Dis moi où es-tu caché!
Ça doit
Faire au moins mille fois que j'ai
Compté mes doigts
Hé!

Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Ou t'es, ou t'es où papa, où t'es?

Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Ou t'es, ou t'es où papa, où t'es?

Quoi, qu'on y croit ou pas
Y aura bien un jour où on n'y croira plus
Un jour où l'autre on sera tous papa
Et d'un jour à l'autre on aura disparu

Serons-nous détestables?
Serons-nous admirables?
Des géniteurs ou des génies?
Dites nous qui donne
Naissance aux irresponsables

Ah dites nous qui, tient,
Tout le monde sait
Comment on fait des bébés
Mais personne sait
Comment on fait des papas
Monsieur je-sais-tout
en aurait hérité, c'est ça.

Faut l'sucer d'son pouce ou quoi?
Dites nous où c'est caché,
Ça doit...
Faire au moins mille fois qu'on a
bouffé nos doigts
Hé!

Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Ou t'es, ou t'es où papa, où t'es?

Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Où t'es? Papa, où t'es?
Ou t'es, ou t'es où papa, où t'es?

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
Hein sacré papa!
Dis moi où es-tu caché!
Ça doit...
Faire au moins mille fois que j'ai
Compté mes doigts
Hé!

Où est ton papa?
Dis moi où est ton papa!
Sans même devoir lui parler,
Il sait ce qui ne va pas.
Hein sacré papa!
Dis moi où es-tu caché!
Ça doit...
Faire au moins mille fois que j'ai
Compté mes doigts
Hé!

Acel cantec spunea mereu ceea ce a gandit el defapt, dar cel mai mult ii placea faptul ca-i exprima cea mai sumbra intrebare, si anume: "Papa, ou t'est?".

Dar Lyam nu voia sa se planga ci sa stea cu capul sus.

El isi iubea foarte mult si mama, insa aceasta a trebuit sa munceasca dublu, si chiar si in aceea zi calduroasa de jumatatea lui iunie mama lui statea in biroul ei micut, tastand frenetic pe butoanele tastelor calculatorului cam vechi.

 Totusi, tanarul cu plete de aur era fericit ca lucrurile s-au rezolvat incet dar sigur, cu ajutorul nepretuit si nestiut a lui Albus, un prieten la care n-ar fi sperat.

Si, atunci, cu revista de sport vrajitoresc ce ii acopereau ochii de soarele inca prea puternic, desi frunzele mari formau un paravan compact, firisoare de lumina ii cadeau direct in locul unde ar fi trebuit sa-i fie ochii.

Dar, dintr-o data Lyam s-a sculat ca traznit din patul de frunzre si s-a uitat buimacit in jur, cu urechile ciulite. Da. Chiar a auzit acea lina bataie de aripi pe care doar o singura pasare a unei singure persoane o putea facea: Mystic, bufnita cam grasuna a lui Albus.

Dintr-o singura miscare, era deja in picioare incercand sa depisteze acel penaj ca neaua si stralucitor in bataia soarelui. Aceasta a zburat fericita pe umarul lui cu un bilet legat cam neglijent de piciorus.

Blondul a dezlegat scrisoarea cu atata nerabdare, incat era s-o dezechilibreze pe sarmana Mistic. Cand reusi sa citeasca mica foaie de hartie, aproape ca-i venea sa chiuie ca o fetita si sa sara in sus de bucurie: era invitat la faimoasa resedinta Potter.

----------------------------------------------------------------------------------------------

- James, a tipat Lily ca inebunita incercand sa recupereze caietul roz si gros din mana intinsa a fratelui sau mai mare. Da-mi-l imediat si nu mai fii un nesimtit!

- Mai intai spune-mi ce este, i-a rspuns brunetul incercand sa se uite in caiet, un lucru foarte greu deoarece scunda roscata nu inceta sa sara si sa se zvarcoleasca .

- Te spun mamei, tipa fata intinzandu-se cat putea ea de mult incercand sa apuce caietul roz legat cu o panglica fina.

- Poti incerca, soricel, dar te anunt ca nu suntem in casa decat cu Al si cu spiridusii de casa care sunt in bucatarie, ii raporta brunetul cu privirea la caietul deschis al fetei pe care a reusit sa-l deschida larg la o pagina oarecare si sa-si arunce ochii pe cuvintele scrise caligrafic de pe ele.

Dintr-o data, brunetul s-a albit la fata si si-a privit sora cu o cautatura ciudata. Lily a incetata sa se mai zvarcoleasca si a inceput sa se intrebe ce s-a intamplat cu fratele ei mai mare.

Roscata s-a uitat la el cercetator si a observat cum ochii incepura sa i se schimbe inspaimantator de repede si avea oribilul sentiment ca acea prezenta oribila avea de-a face cu asta. Si chiar c and a avut acel sentiment, simtea deja furnicaturile si presiunea specifica acelei puteri neexplicabile.

Fretele ei mai mare a dat drumul caietului, lasandu-l sa cada pe covorul pufos de pe podeaua camerei lui Lily, apoi s-a indepartat de sora lui in pas tarsait, nenatural.

"Ce s-o fi intamplat? Dar orice ar fi are legatura cu acea Forta!" si-a spus adolescenta de 12 ani care a ramas pe podea cu ochii holbati la usa intredeschisa plina de postere cu cantarete vrajitoare imbracate cu pelerine stralucitoare.

Si nu uitati sa lasati un comentariu! :)


Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum