Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 27. Padurea- partea 3: Dragoste pe 6 picioare

27. Padurea- partea 3: Dragoste pe 6 picioare

- Esti sigur ca este in regula, Kama? intreba o femela centaur privindu-l pe cel precizat cu o spranceana ridicata.

- Surioara, cand am facut eu ceva gresit? intreba Kama, fiul liderului unicei herghelii din Padurea Interzisa, privindu-si sora stramb. 

Sora lui era putin mai scunda ca el, dar asemanarile erau izbitoare: aceeasi ochi galbeni, usor felinici, aceleasi coarne ca de tap ca semn al regalitatii, amandoi cu semne pe trupurile jumatate om, jumatate cal. Pe spate tineau fiecare cate o tolba cu sageti cu ditamai arcul de vanatoare agatat pe spate.

- Mai bine intrebai: "Cand am avut dreptate? ", il maimutari fata centaur uitandu-se oarecum urat la el. Stii, nu prea imi place ideea sa plecam de capul nostru in timp ce tatal nostru si ceilalti barbati sunt la vanatoare si...

- Taci, Embla!, ii sopti Kama punandu-i degetul aratator la buze.

- De ce? intreba fata sarind gratios peste mai multe tufisuri inghimpate si aterizand aproape fara zgomot langa fratele sau mai mare.

- Asculta.

Embla se stramba dar ii asculta sfatul fratelui sau. Isi inchise ochii si se concentra si se conecta cu natura ca sa fie una cu lumea vie inconjuratoare, mod care era greu de sustinut dar care te facea aproape invincibil in natura. Simti cum semnele de pe corp ii ardeau dureros, semn ca simbolurile sculptate usor in piele ii luminara, si atunci se intampla: auzul i se sensibiliza atat de mult incat auzea frunza cum cade pe pamant, vederea ii era atat de buna incat i se parea ca era lumina zilei iar nasul ii putu simti si cel mai neinsemnat miros neinsemnat. Astfel, printre copacii nodurosi, print intunericul infricosator, printre frunzele moarte, fata putu distinge voci de copii si un miros distinct de vrajitor.

- Capcana ta a functionat din cate observ, il felicita fata cand simturile ii revenira la normal si semnele de pe trup nu ii mai stralucira.

- Sa vedem ce a a prins plasa aia, spuse Kama simtindu-se mandru de sine si de capacitatile sale unice de a face capane.

- Nu te falii atat. Daca afla tata ca am parasit herghelia, atunci am incurcat-o rau de tot. La 15 ani nici nu ar fi trebuit sa folosim Forta, si nici macar sa plecam de capul nostru, il certa luand-o inainte.

- Dar ce nu stie tata nu ne poate baga in belele, afirma tanarul cu un zambet conspirativ pe chipul frumos si cu trasaturi aparte.

---------------------------------------------------------------------------------

Albus, desi era cocotat peste trupurile contorsionate ale celor doi prieteni ai sai, simtea ca nu mai poate suporta inghesuiala si durerea din fiecare membru in parte. Dar cel mai agasant lucru era gandul ca erau lipsiti de aparare: fara posibilitatea de a face o miscare si fara abilitatea de a face vraji. Se stramba la gandul ca se putea sa fie mancat de vreo creatura inspaimntatoare, cu nume necunoscut de el si cu infatisarea unei jivine venite din iad.

- Auziti asta? intreba Lyam tresarind puternic cu vocea tremuranda.

- Ce sa auzim? intreba Rose obosita cu ochiurile plasei intrandu-i in obrazul stang si obligand-o sa-si inchida ochiul respectiv. Cred ca ai auzenii sau ceva de genul asta.

-  Nu, nu, sunt sigur, protesta blondul incercand sa-si mai faca loc dand cu coatele in jur si smucindu-se putin. Cred ca sunt sunete de copite, dar nu sunt sigur. Voi ce credeti?

- Nu-ti mai tot da cu parerea...stii ca nu o nimeresti niciodata, i-o intoarse Rose artagoasa. Nu-ti amintesti cand ai pus din parul ala de varcolac in potiunea de saptamana trecuta pentru ca ai fost sigur ca o sa ii dea mai multa putere? Ti-a explodat direct in fata si inca mai ai substanta din aceea verde prin ureci. Si nu uita de esecul deplorabil de acum 2 saptamani cand...

- Oh, se rasti cel atacat furios. Am inteles, am inteles! Nu sunt bun de nimic si nu sunt nici la jumatatea perfectiunii tale, dar de data asta sunt destul de sigur ca sunt copite.

- Nu va mai certati, interveni Albus strambandu-se nemultumit. Poate atrageti ceva periculos.

- Stii ce, pana acum nu am vazut nimic! ii reaminti satena cu un aer atotcunoscator. Probabil ca locul asta nici nu are cine stie ce. Cred ca este ca un parc cand este lumina afara.

- Oh, cu toata incurcatura asta cu capcana in care ne-am prins, am uitat complet de motivul pentru care am venit aici, isi reaminti Severus trantindu-si una peste frunte. Prieteni, daca nu gasim acum ce cautam, atunci nu o sa-l mai putem gasi vreodata, ii atentiona Albus speriat la culme de acel gand negru.

- Dar ce faceee..., isi incepu Lyam intrebarea, intrebare pe care nu o mai putu termina din cauza unei actiuni neasteptate si atat de bruste incat le lua respiratia.

Simtira cum gravitatia ii atrase spre pamant ca un magnet si nu se puteau opune in niciun fel. O  durere in tot trupul dar si usurarea li se imprastiara in corpurile plapande ale celor trei mici vrajitori. Spre surprinderea lui Lyam, in fata ochilor sai care erau la nivelul solului surprinsera 2 copite. Si cu cat isi intindea capul si mai mult pana ce dadu de doua fete de om cercetatoare care era in totala discordanta cu picioarele de cal. Unul din posesori avea o fata cu trasaturi incordate, un tanar de cam de varsta lor, si chipul unei fete frumoase, atat de asemanatoare cu cea a tanarului. Si Rose se cutremura de spaima cand ii vazu si, pentru moment, crezu ca sfarsitul ii era pe aproape.

- Cine sunteti? intreba tanarul cu varful unei sageti ascutite indreptate sfidator spre ei.

- Suntem elevi de la Hogwarts, raspunse Rose inaintea celor doi baieti.

- De ce a-ti venit aici, acum? ii lua la rost si tanara cu aceeasi arma atintita spre ei.

Cei trei se uitata unii la altii si se intelesera din priviri sa spuna adevarul momentan. Viata le era in balanta iar minciunile nu le-ar fi fost de niciun folos. Asa ca Albus le povestisera cat mai scurt posibil de evenimentele ciudate si scopul prezentei lor acolo, poveste pe care cei doi o ascultara linistiti, dupa care tanarul centaur le spuse:

- Ma bucur ca nu suntem singurii care stiu ca o ciuma a lovit padurea si Hogwartsul. Eu sunt Kama, fiul sefului hergheliei de centauri din Padure. Iar ea, si arata cu spre frumoasa aratare de langa el, este sora mea geamana, Embla.

Lyam o privi fascinat, lucru pe care parea sa-l faca si numita Embla. Ochii aceia galbeni i se pareau hipnotici de frumosi, parul negru si curgator era stralucitor in lumina lunii iar pielea parea facuta din fulgi de zapada, lucru fascinant pentru adolescentul cu par de aur. Nici Embla nu-si mai putea lua ochii de la vrajitorul cu par de soare, si ea era total fascinata iar inima simtea cum ii bate cu atata rapiditate, incat credea ca o sa prinda ea insasi viata. Pentru cei doi, totul parea sa se fi oprit in loc pentru un moment, o clipa in care doar ei erau importanti in univers, cu inimile lor batand simultan.

- Deci, esti d-acord, Lyam? il aduse la realitate Albus.

Blondul clipi dezorientat, apoi isi dadu seama ca era in Padure, stand in noroi, cu picioarele incolacite inca in aceea plasa nesuferita, insotit de prietenii sai si de acel centaur Kama. Acesta, dandu-si seama ca tacuse prea mult ca sa fie natural, dadu afirmativ din cap si ii zambi prostut Emblei, care ii raspunse inapoi cu un chicotit timid.

Aparent, cat timp cei doi erau in lumea lor, Rose, Albus si Kama se hotarasera sa caute impreuna locul unde razele lunii atingeau pamantul, caci si el stia ca lucrurile sunt si mai dubioase decat pareau. Centaurul nu stiuse pana in acel moment de unde sa inceapa cu cautarile iar acela era momentul oportun de face ceva pentru poporul sau si ca sa-i dovedeasca tatalui sau ca a gresit amarnic.

Uiati ca am postat mai devreme. Sper sa va placa ce am scris! ^_^