Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 33. Epilog

Am hotarat sa postez epilogul mult mai devreme ca sa pot simti usurarea terminarii unei carti care a durat extrem de mult. Am schimbat ideea initiala a prologului. Nu va mai muri o persoana, ci mai multe.

ANUNT FOARTE IMPORTANT! Va rog sa cititi "Lily Luna Potter si Prizonierul din Londra" scrisa de @maramoldvai. O sa va placa extrem de mult pentru ca are foarte mult talent si cartea va va incita la fiecare capitol. Daca va plictisiti sau sa cititi un fan fic bun, atunci cautati aceasta carte.

33. Epilog

Rose se uita cu o tristete abia reprimata la sirul de morminte plantat la marginea Padurii Interzise, sub umbra arborilor si inconjurate de firele de iarba proaspete de primavara, prin care magnificele flori ieseau sfioase, incantand elevii cu frumusetea lor incontestabila. Erau in total saptezeci si ceva de tribute aduse salvarii lumii vrajitoresti dar si cea a incuiatilor de cel mai mare cancer adus omenirii vreodata, o molima ce a putut fi distrus doar dupa ce a macinat trei generatii diferite. Pe primul mormant, pe cel mai intunecat si umplut cu plante agatatoare si buruieni scria cu litere usor inclinate: "Tom Black" si sub acesta era trecuta mentionarea cu litere marunte: "Să te iubim a fost usor. Să te uităm este imposibil."

Satena nici macar nu indrazni sa se uite in directia acelui cavou, noaptea acelei toamne teribile revenindu-i in minte din nou si din nou, de fiecare data cand isi inchidea ochii noaptea. Uneori se trezea noaptea plangand si tipand. Mintea ei o tot trimitea de fiecare data in acel moment, luptand pentru viata ei, dar mereu ajungea inghitita de sarpele lui Tom, sau era secata de sange de catre acel tanar vampir ucis de Lyam.

Mormantul lui Tom era vecin, ironic sau nu, cu cel al lui Lily Luna Potter, al carui nuume era sculptat cu un scris extrem de inflorat, de complicat, ondulat si plasat strategic sub poza portret a unei fete cu bucle roscate, cu fata copilareasca pe care lumina un zambet usor fortat si in ochii careia se jucau un soi de combinatie ciudata dintre bucurie si teama. Luminozitatea fotografiei o denunta ca fiind facuta candva prin vara, dar Rose nu se interesa prea mult de maruntisuri in acel moment sacru pentru ea. Dupa ce ii mai urmari o clipa conturul fetei verisoarei sale, apoi cobora mai jos, citind pentru a mia oara literele de sub poza: "Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat vietile si vei straluci vesnic in amintirea noastra. In fiecare zi iti cautam chipul drag. Ni se pare ca iti auzim glasul si asteptam sa intri pe usa. Fiecare lucru ne aminteste de tine si indurerati iti soptim numele si ne rugam pentru sufletul tau bun".

Satena simti cum se cutrmura de cateva ori, fiori reci plimbandu-se pe sira spinarii, asa ca isi muta pupilele pe urmatorul monument funerar care ii era destinat lui James, dupa cum arata poza baiatului cu trasaturi puternice si de care te puteai indragosti instant. Tinuse la el enorm, desi uneori nu o aratase intodeauna, iar acum regreta acest lucru. Ochii i se umezira din ce in ce mai tare, abia putand sa-i intrezareasca privirea si zambetul cald care il facura pe Lyam atat de indragit de colegii de la cercetasi. 

"Isi vazuse mereu de treaba, nu ca noi", isi aminti copila, suspinand galagios. "Era las ca o gaina si un adevarat prieten la nevoie, desi probabil ca nu si-ar fi amintit ca trebuia sa ajute pe cineva", chicoti, apoi ii cerceta mai bine chipul, stergandu-si lacrimile cu dosul palmei. "Poate ca ne certam mereu, dar tineam la el mai mult ca la Raven uneori. Poate trebuia sa-l judec mai putin si sa fiu mai blanda cu el."

Un Lyam mult prea palid, cu ochii aruncati in gol, parand ca urmarea umbrele de pe peretii teribilului Barlog, cu gura usor intredeschisa, atat cat sa i se vada dantura perfecta, alba ca laptele i se ivi in minte cand isi inchise ochii. Cand se intoarsera cu Albus tinandu-le trupurile fara suflare ale lui Albus si Lily, asa il gasira pe Lyam, cu trupul strapuns de unul din coltii gigantici ai fiarei. Dar nici fiara nu statea mai bine, caci sabia blondului ii strapunsese creierul, varful acesteia crapandu-i carcasa chiar in mijloc. Isi tinuse promisiunea si invinsese bestia chiar cu pretul vietii lui.