Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 12. Neincredere. Primul pas spre fericire.

12. Neincredere. Primul pas spre fericire.

In inamgine sunt Rose si Scorpio.

- Bun venit la cercetasi, Tom! ii ura Al cu reticenta, deoarece i se parea ca mai vazuse undeva acei ochi vicleni si negrii, desi nu stia de unde.

- Mersi, ii multumi brunetul plictisit, intorcandu-se la Lily cea uimita si fericita si la Hugo cel deloc multumit, total bosumflat si mai dornic ca oricand sa se intoarca asaca. Buna, Lyli! Ce ma bucur sa te vad! exclama cu bucurile imbratisand-o plin de fericire.

- Nu-mi vine sa cred ca esti si tu vrajitor! Sunt asa de incantata si de ce nu mi-ai spus nimic? turui roscata sarind in sus de fericire.

- Pai, nici tu nu mi-ai spus. Nu aveam de unde sa stiu, se apara Tom, zambind cu gura pana la urechi.

Hugo se incrunta, zicandu-si: " Nu prea se vede asta, Tommy. De fapt, cred ca, printr-un fel sau altul, a aflat de originea noastra, stia ca suntem vrajitori de la bun inceput, sunt sigur de asta. Si totusi..." 

Asa ca se bucura cand auzii ca toti bobocii trebuiau sa mearga dupa Perfectul casei in care ajunsera fiecare. De aceea, brunetul isi apuca verisoara de incheietura si fugii spre grupul deja format de boboci curiosi si oarecim speriati de noul peisaj ce li se deschidea. Dar era un grup in care nu se alaturase si Tom, care prefera sa se duca sa discute cu domnul Moon, ca si cum l-ar fi cunoscut de dinainte.

Albus se incrunta si, din nu stiu ce motiv, asta nu i se parea total necurat.

- ....nu-mi vine sa cred ca m-ai tras asa! Esti asa nepoliticos! ii striga roscata incercand sa-i traga una verisorului sau.

Hugo nici nu observase ca Lily striga de zor la el si nici nu avea inima sa-i spuna ca nu auzise o iota din ce spusese, doar era usurat ca o scapase de sub influenta acelui baiat care cu siguranta parea sa fie mai mult decat parea la o prima privire. O usurare pe care o simtea, mai mult sau mai putin, si Albus care le zambira de la distanta, in timp ce isi primi orarul pentru acel an.

--------------------------------------------------------------

Scorpius se simtea in al noualea cer pentru ca avea in sfarsit puterea sa-i spuna lui Rose ce simtea cu adevarat pentru ea. Exersase toata vara pe imagini fantoma cu ea si pe maturi cand nu era vazut de nimeni in conacul parintilor sai. Ba chiar analizase toate presupusele reactii pe care le-ar fi putut avea frumoasa adolescenta si simtea ca era pregatit emotional si psihic, exact ca un boxeur in ring.

Nici prietenul cel mai bun al blondului nu statu degeaba, deoarece vorbise cu colega de camera a lui Rose si hotara sa ii puna pe cei doi fata in fata ca sa aiba sansa sa-i spuna ce simte. Si acela era momentul prielnic, momentul crucial al fericirii lui.

Merse la biblioteca, caci acolo era locul intalnirii, cu inima stransa de emotii asteptandu-si sortita, fata visurilor sale...cea care reusise sa-i fure gandurile, visurile si sa-l faca sa pluteasca. Nu-si putea imagina ce va face daca il va refuza.

Deja vedea dupa colt umbra alungita a lui Rose...asta era momentul crucial, momentul asteptat toata vara.

Scuze ca acest capitol e minuscul, dar promit ca urmatorul va fi mult mai bun.