Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 20. Cateva lacrimi sunt de-ajuns

20. Cateva lacrimi sunt de-ajuns

Dupa cateva zile de la ultimele evenimente...

Lily se uita cu groaza cum cel de care se indragostise de la o prima vedere piezisa, Adam Collins, statea la masa lui, cu ochii scaldati in lacrimi. In aceste zile ce au trecut nemilos peste ei, roscata se interesa de el si afla cateva lucruri foarte importante despre el: era in anul 2, avea sangele semi-pur, deoarece bunicul sau era incuiat, era un baiat timid si nu prea popular, nu era un elev tocmai stralucit si adora Vajhatul. Chiar manca alaturi de el, desi era din casa astropufilor si petrecuse chiar ieri un lung si frumos moment pe langa serele de la Ierbologie.

Adam era asezat la masa casei lor, la care roscata se aseza sub privirile uluite ale catorva colegi ale blondului. Acesta privea cu ochii plini de lacrimi la farfuria lui goala, caci nu mai avu pofta de mancare la aflarea vestii coplesitoare.

- Ce ai patit? intrebat Lily dupa un moment mult prea lung de liniste.

Blondul, printre suspine lungi, catadicsi sa-i raspunda, desi se vazu efortul emotional:

- Parintii mei au fost gasiti morti, ieri, in casa noastra. Nu s-a vazut nicio urma de violenta si se crede ca s-a folosit un blestem de neiertat. Politia vrajitoreasca incearca sa gaseasca vinovatul, dar mi-au spus sa nu-mi fac prea multe sperante.

Roscata ramase cu gura cascata si isi pierdu pentru moment cheful de mancat gandindu-se la cadavrele unor oameni ce seamanu cu flebetea ei. Isi imagina ochii lor goi, aruncati pe un tavan alb, exact ca si pupilele lor, gurile lor deschise intr-un tipat mut si disperat, fetele lor albe si scurse de roseata obijnuita.

Fara sa fie constienta de reactiile ei, roscata se ridica brusc de la uriasa masa a astropufilor si se indrepta spre cea a cercetasilor in pas alert. Deja il cauta cu privirea pe Tom care se gasea in compania catorva baieti mai mari. Dar, de cum brunetul o vazu, ii facut un gest plictisit din mana acelor baieti, iar acestia plecara fara niciun comentariu.

- Ce ai patit? intreba brunetul ingrijorat si cu ochii aruncati pe un croisant din care abia ciugulea.

- Il mai stii pe Adam?

Cand brunetul dadu afirmativ din cap, Lily continua:

- A devenit de ieri orfan si nu se stie cine i-a omorat parintii. Oh, Tom, mi se pare ingrozitor!

Deja simtea cum lacrimile isi facura loc pe obraji si printre ochii rosii si se scurgeau pe masa incarcata de bunatati. Tom se uita socat si uimit la buna lui prietena, apoi, spre uimirea ei, o imbratisat protector.

- Totul o sa fie bine, o consola brunetul dandu-i din caldura lui placuta si linistitoare.

In acel moment se simtea ca un copil mic ce tanjea dupa alinare si atentie, lucruri oferite de cel care statea chiar langa ea.

-------------------------------------------------------------------

Rose trase puternic aer in piept, incercand din rasputeri sa-si opreasca cascada de nervi care urma sa se reverse asupra Zenoviei Parkinson, o idioata din anul 4 care era moarta dupa Scorpius Reacrdinta, desi acesta nu o baga in seama.

- Sa-l lasi in pace, tu, cercetasa nenorocita, mai tipa Zenovia cu bagheta indreptata amenintator spre satena si cu ochii sai verzi exprimand o ura profunda.

Satena stiu din prima clipa in care o observa pe Parkinson urmarind-o ca va fi nevoita sa lupe ca sa fie lasata in pace de ea si, probabil, ca si de ceilalti viperini. Deja avea in minte o vraja foarte eficienta pe care o cititse intr-o carte cu blesteme de-a matusii sale.

Privirile celor doua combatante se intalnira. Amandoua stateau cu baghetele atintite spre corpul celeilalte si amandoua stateau concentrate, gata de atac. Prima miscare a fost inceputa de nesuferita de Zenovia, care murmurat un "Incendio". Dar oponenta ei fu mai rapida si reusi sa se fereasca de limba de foc ce se napusti asupra ei.

Cu o miscare usoara a mainii in care tinea bagheta, Rose incantat in minte- deoarece era atat de priceputa la magie, incat invatase sa spuna vrajile in gand, lucru ce ar fi trebuit sa-l invete in anul 5- un "Locomotor Parkinson" de care bruneta nu se putu feri. Asa ca viperina se trezi suspendata in aer, cu un picior spanzurat de o sfoara invizibila.

- Aaaaaa, da-ma jos, tu, cercetasa idioata. Sa stii ca daca ai parinti celebrii, nu inseamna ca poti face ce vrei tu! Eu am pus ochii pe Scorpio! Eu! Tu ai stricat absolut totul! urla bruneta zbatandu-se ca turbata. Ai stricat totul, miorlai ea. Urma sa ma invite la balul din iarna.

Lacrimi mari i se ivira pe obrajii deveniti rosii focul care se scursera pe covor si pe bagheta ce ramase neputinioasa deaupra capului ei, rand pe rand.

Cu un oftat zgomotos si cu o alta miscare din mana cu bagheta, Rose o elibera pe atacatoare si o lasa sa cada pe podea, cu capul inainte. 

- Nu este vina mea, bine? ii spuse infuriata si cu lacrimile gata sa-i tasneasca si ei. El m-a intrebat daca vreau sa fiu cu el. El mi-a facut declaratii de iubire. Singura mea vina este ca nu vreau sa ranesc pe mine.

Parkinson nu-i mai raspunse absolut nimic, ci ramase impietrita de zguduiturile de plans, caci acum plangea in toata regula. Rose iesi din camera ei, caci acolo se desfasurara acele evenimente, si cu mintea tulburata fugi din turnul cercetasilor cat putea de repede spre Barlog. Acolo avea de gand sa mediteze la cele intamplate, sa se hotarasca ce va face. Avea nevoie de un loc in care sa se simta in siguranta.

Desi, in supararea ei, nu vazut ca era urmarita de Hugo care o vazu plecand din camera de zi a cercetasilor. 

---------------------------------------------------------------------------------------------------

James si cu prietenii lui se plimbau pe coridoare discutand frenetic despre vajhat si despre alte lucruri pe care ceilalti elevi nu aveau de unde sa le stie. Potter era in mijloc, flancat de prietenii lui cei mai apropiati.

- Si ce ziceti de fata aia noua, Dominque? intreba Billy fara drept de apel.

- Pare inteligenta. Adica, daca McGonagall te place, inseamna ca esti valoros, afirma Julio nefacand abstractie de faptul ca si el era unul din preferatii doamnei directoare.

Pe fata uscativa a lui Viktor se lati un zambet siret si cu ochii la James zise:

- Hei, James, eu cred ca e foarte frumoasa. Tu ce parere ai?

- Viktor, stim amandoi. Nu. Defapt, stim toti patru ca e frumoasa si ca o s-o fac iubita mea pana la sfarsitul scolii, pariae brunetul indiferent.

- De ce nu pana la sfarsitul anului? intrebat Billy cu o mana scarpinandu-se pe cap.

- Pentru ca ar fi ca si cum i-ai cere sa joace la ruleta ruseasca, ii raspunse Viktor in locul celui intrebat. Nu are nicio sansa!

-  Dar sa fi atent, James, il avertizat Julio serios. Am impresia ca fata asta este mai vicleana decat pare la prima vedere.

Dar James nu il mai ascultat deoarece gasi o modalitate de a se distra copios. Mai intai se uita in jur ca sa nu fie vreun profesor sau Flich prin preajma, apoi isi indrepta bagheta catre tocilarul de Alexe OConner si murmura un "Locomotor OConner" cu un zambet dracesc pe chipul frumos.

Iar cand tanarul ochi-de-soim ramase suspendat in aer sub privirile amuzate ale celorlalti, James scoase un ras cu adevarat amuzat, desi distractia ii fu distrusa de constientizarea faptului ca, daca nu se grabea, putea intarzia la antrenamentele de vajhat.

- Ai avut noroc, Alexe, ii zise cu zambetul de increzut intiparit pe fata.

Sarmanul ochi-de-soim nu ii raspunse in niciun fel, desi, cat timp isi aranja ochelarii cu rame groase cat un fund de borcan, se gandea cu tristete ca mai avea 3 ani intregi de scoala alaturi de persecutorii lui.