Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 28. Oglinda, oglinjoara- partea 1

In primul rand, va multumesc enorm pentru cele 10, 330 de citiri, cele 802 voturi si cele 560 de comentarii. Apreciez enorm ca cititi ce am scris si ca imi apreciati munca. Voi imi dati putere si forta sa termin cartea, deoarece ma gandeam de multe ori sa o las balta.

28. Oglinda, oglinjoara- partea 1

Desi trecusera 2 ore deja si ceasul de pe mana lui Albus arata deja epica ora 3 dimineata, luna parea sa fie la fel de luminoasa si de dornica sa le arate drumul spre...ceea ce nu stiau ce este, dar pe care erau siguri ca il vor recunoaste cand aveau sa fie fata in fata cu faptul implinit. Drumul printre umbre si zgomote ce iti dadeau fiori parea mai usor pentru cei trei vrajitori de cand maiestosul Kama si frumoasa Embla le insoteau pasii printre ramuri si noroi. Stelele devenisera mai palide, de parca se ascundeau de frica celor ce aveau sa urmeze.

Razele lunii, dupa cum aveau sa observe, se reuneau in scorbura unui arbore urias, cu trunchiul gros si aparent foarte batran. Dar nu puteai sa te strecori in scorbura, deoarece era prea stramta si nici nu puteai despica lemnul arbprelui, fiind in contradictoriu cu principiile centaurilor.

- S-a zis cu teoria ta, il apostrofa Rose analizand scoarta arborelui, de parca ar fi putut sa gaseasca ceva mai special decat o facuse Kama deja. Deci, acum ce facem? Ne intoarcem?

- Nu o putem face inca. Simt ca este ceva acolo, le spuse Albus punandu-si ambele palme pe scoarta din jurul scorburei.

O energie ciudata ii intepa parca palemele si ii dadea fiori prin fiecare fibra a corpului, de parca, sub acel strat de noroi, frunze vestejite si increnagaturi de radacini, se aflu mai multe decat cineva si-ar putea imagina.

- Cred ca simt ceva acolo, dedesubt, ingropat adanc. Dar nu stiu ce s-ar putea sa fie si nu striu cum am putea afla, le spuse dezamagit Albus privindu-i pe fiecare din prietenii sai.

- Noi putem, le dezvalui Kama inchizandu-si ochii si respirand adanc, moment in care adanciturile de pe trup ii fura invadate de o lumina orbitoare care sfasie intunericul din jur. Ochii ii prinsera o nuanta albastra, care deveni din ce in ce mai alba.

Printul centaur simti cum trupul i se cutremura iar ochii putura sa treaca de stratul de pamant si sa ajunga in adancurile naturii, plimbandu-se prin intunericul Terrei. Nimic neobisnuit, nimic care sa merite "raportat", asta pana cand simti cum era aruncat inapoi in trup.

- E...E protejat de vraji puternice, orice ar fi acolo, spuse Kama simtind ca intregul loc se invartea in jurul sau, desi acest lucru nu se intampla.

- Inseamna ca este locul potrivit, chiui Rose venindu-i sa chiuie deloc necaracteristic ei si sa priveasca cu mai mult interes acel copac noduros si uscativ. Dar cum intram?

- Poate cu vreo vraja ...nu stiu sigur, isi incerca Lyam norocul. Dar trebuie sa facem noi o intrare pana acolo.

- Nu se poate, idiotule, protesta Rose spre nemultumirea Emblei. Daca vrajile de protectie au reactionat astfel la Kama si nu a facut decat sa intre, atunci noi ce am patit daca vrem sa atacam? E vorba despre un cod, probabil. Ceva ce numai posesorul...

Albus insa nu mai auzi ce turi verisoara sa preferata ci isi apasa din nou palmele si fruntea de suprafata tare a trunchiului. O energie ciudata si intunecata ii strapunse corpul ca un cutit. Intr-un mod straniu, putea sa mai simta o prezenta invizibila pana atunci pentru el sau ceilalti, apoi o voce sasaita, rece si tremuratoare il intreba:

- Stapane?

Brunetul clipi nedumerit si pentru un moment ramase mut intrebandu-se ce trebuia sa raspunda. Atunci isi facu curaj si ii raspunse nesigur de ce avea sa se intample: