Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 27. Padurea- partea 2: Prinsi in plasa

27. Padurea- partea 2: Prinsi in plasa

Rose statea cu ochii pe ceasul din camera de zi a cercetasilor, pe unul din multele fotolii din camera. Isi terminase toate temele pe care le primise pe aceea zi si era gata sa termine de corectat temele lui Al si ale lui Lyam. In acel timp, brunetul tinea strans Pelerina si vorbea despre Vajhat cu Lyam si alti colegi. In camera mai era Lily cu Tom, amandoi ocupati cu scrisul temelor pe pergamente.

Pe parcursul orelor, elevii au venit si au plecat si pana la urma, la miezul noptii, intreaga camera fu ocupata doar de cei trei prieteni. Cand se vazura singuri, asta dupa ce Raven se plictisi sa discute cu colega sa de camera si sa flirteze cu Albus si se duse sa doarma, cei trei se ridicara ca arsi si isi zambira incurajator: totul trebuia sa mearga perfect: furisarea pe holuri ascunsi de Pelerina, grija sa nu fie descoperiti de fantomele ce se perindeau pe holuri, de tablourile cu insomnii sau de profesorii de care aveau ghinionul sa se intalneasca, deschiderea usii cu cheile furate de la Flich (reusise s-o inchida pana la urma cu cheile de rezerva pe care le avea puse intrun sertar din micul sau birou).

Frigul noptii ii izbi, desi fiecare dintre ei se imbracase adecvat: cu plovere, fulare si caciuli. Noaptea era infricosatoare si din cauza luminilor exterioare aprinse, umbre fantomatice inghiteau vazduhul. Cu cata grija si liniste puteau, cei trei se indreptau spre masa de arbori de o batranete neprecizabile. Lyam era ingrozit si inima ii batea nebuneste. Nu ar fi vrut sa intre in acel taram al mortii, plin de sunete invaluite in mister si de farmece neinvatate si nebanuite de ei, dar cand ii privea hotararea din ochii celor doi prieteni ai sai, gura i se usca si se lipea instant, cam ca o vraja pe care numai el ar fi suportat-o.

Lui Albus ii batea inima innebunitor de tare: zgomotul frunzelor moarte de sub bocanci, lumina data de Lumo a baghetei sale, bataia vantului printre ramuri. Toate pareau in mintea lor gata sa-i dea de gol, astfel planul naruindu-i-se si fiind trimisi urgent in biroul directoarei. Dar fura doar niste presupuneri gandite pe baza fricii, caci trecusera cu bine de primii arbori ai Padurii iar pasii lor fugitivi nu fura inca depistati. 

Cu fiecare urma pe care o faceau in noroiul inca proaspat si cu afundarea si mai adanca a frunzelor cazute in namol, cei trei copii se napusteau cu si mai mare avant printre trunchiurile copacilor, si mai aproape de pericole. Corul bufnitelor treceau prin cortina linistii si le ofereau copiilor fiori reci. 

------------------------------------------------------------------------

Harry se stramba de durere din prima clipa in care isi eschise ochii. Nu numai ca cicatricea parea sa-l arda innebunitor de tare, dar nici restul trupului nu o ducea pre bine: ficeare particica din el parca era trecuta prin iad. Incerca sa-si miste bratele ca sa-si poata depuna palmele pe fruntea care simtea ca era transpirata, ca un reflex obisnuit fiintelor cu deget opozabil. Insa observa cu stupoare ca mainile ii erau prinse in catuse uriase de fier. In aceeasi stare ii erau ambele maini si apoi observa ca nici picioarele nu erau intro situatie prea grozava.

Statea agatat de o masa din lemn in mijlocul...unei furtuni de zapada. Cand Harry isi desprinse ochii de smarald spre desertul de gheata, simti ca lucrurile o iau cu susul in jos, mai ales pentru faptul ca starea de incingere persisita de la o secunda la alta.

Dintr-o data, totul din jurul sau disparu: zapada, gheata, norii, ceul. Tot. In schimb, ramase un mare gol, ca si cum cineva sterse cu guma un desen de pe o foaie de caiet. Din fericire pentru prizonier, si caldura torida si innabusitoare paru sa se fi evaporat. Dar ciudateniile nu aveau sa se termine acolo, caci o oglinda aparuta de nicaieri pur si simplu rasarii in gata lui Harry. Dar oglinda nu parea sa fie una obisnuita deoarece brunetul nu isi putea vedea reflexia in ea, desi era destul de sigur ca nu ar fi vrut sa se priveasca in acele momente. Vidul din partea unde ar fi trebuit sa fie reflectanta paru sa pulseze, un val de putere il lovii pe Ales in fata, iar durerea reaparu mai puternica ca oricand. Un tipat animalic ii iesii dintre maxilarele larg deschise si simti ca iadul il loveste din nou. Apoi in tot golul in care era prins cu albaticie, toata partea care ar fi trebuit sa fie pdeaua se tulbura si din strafundurile abislui, trupuri fantomatice iesira privindu-l cu ochii lor goi. Cand Alesului ii mai trecu din agonie, putu observa ca cei ce tot ieseau din "podea" si umpleau cu gemetele lor golul erau cei ce au fost sacrificati in Razboi, cei pe care ii vazuse, cei pe care ii visase si pentru care planse: Cedric Diggory, Albus Dumbledore, Sirius Black, Lupin, Tonks, Fred, parintii sai...