Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 29. Cand James Potter vrea razbunare

Multumesc foarte mult de voturi si comentarii. Sper sa va placa ce am scris si terminat pe la trei jumate dimineata. Nu mai am mult si termin cartea. Aleluia!

29. Cand James Potter vrea razbunare

In acelasi timp...

Lumina din varful unei baghete lungi si subtiri inunda camera, oferind vederii una din cavernele Barlogului. Era gigantica ca suprafata, dar cu tavanul atat de jos, incat ai fi ajuns usor claustrofobic, acolo neputand intra un adult in toata splendoarea sa, ci, cel mult, un adolescent de inaltime medie. O silueta atletica acoperita in totalitate de o pelerina vaporoasa, neagra care ii ascundea chipul in negura glugii intra in camera sus mentionata fara a avea nevoie sa se cocoseze, evitand la milimetru o stalagnita.

"Totul e aproape gata, dar ultimul obiect este mult mai greu de gasit decat m-am asteptat", gandi mahnita ciudata prezenta facand slalom printre stanci si bolovani, cu mana libera stransa intr-un pumn atat de incordat, incat venele albastrui i se vedeau de sub pielea alba.

"Poate acum...trebuie sa imi acopara urma si sa imi ascund abilitatile magice, sa-mi surpim pornirile si sa astept momentul potrivit", isi continua gandul strangand si din maxilar violent.

Pasii sai se oprisera in fata unuia dintre peretii cavernei, pe care isi odihni palma. Apoi incepu sa-si plimbe buricele degetelor pe suprafata lui, cautand ceva ascuns ochiului uman, in adancul pamantului si al stancilor, ferite de privirile curiosilor. Si nu durma mult pana gasi acel lucru: pe suprafata nefiresc de neteda a cavernei era o bucata iesita foarte putin in relief. Degetele sale apucara indemanatic toate cele 4 laturi ale obiectului si trase cu putere. Misiune indeplinita. O cutie de lemn, ingusta, usoara ajunse in palma vrajitorului, producandu-i o bucurie nemasurata. Un ranjet psihopat i se schita pe sub gluga, dand vederii o pereche de colti demonici de ascutiti.

"Dar cand voi da de el...", gandi strangand cutia de lemn ca si cum ar fi fost cel mai pretios lucru din univers. "...toata aceasta lume imi va afla adevarata putere, adevarata furie ce va duce totul in haos si intuneric."

-------------------------------------------------------------------------------------------

A doua zi, de dimineata...

- O sa-l omor pe tocilarul ala de rahat. Daca a crezut ca era torturat inainte, nici nu stie ce-l va astepta acum, urla James in camera de zi a cercetasilor. O sa-i fac viata insuportabila, o sa-l fac sa-si doreasca sa moara in chinuri decat sa mai stea pe langa mine.

Urletele lui ii facura pe toti din jurul sau sa tresara, desi niciunul dintre ei nu indraznea sa arunce macar o privire locului de unde veneau, de frica sa nu fie cei pe care James sa-si descarce nervii.

Julio, care statea chiar langa fotoliul de langa el, isi indesa adanc degetele in urechi, zambind satisfacut si abia aptinandu-se sa nu rada. Stia ca, atunci cand era boss-ul suparat, el si prietenii lui se puteau distra in voie, fara nicio opreliste.

- Ce s-a intamplat, sefu'? intreba si Billy, scarpinandu-si ciuful caramiziu cu o fata tampa si nelamurita.

- O sa te prinzi in curand, uriasule, ii raspunse Julio, ochii slipindu-i deja de o placere aproape dezgustatoare.

In camera de zi a cercetasilor intra ca un glont Viktor, dand la o parte cateva fete din anul 3 care se nimerira la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Cand junse langa fotoliul unde statea nerabdator James, isi trase putin suflul inainte de a da raportul:

- Este in Sala Mare, James. Mananca...la masa noastra cu mica lui prietena. Directoarea este ocupata, si la acest cuvand ranji satisafcut, cu revolta spiridusilor de casa. Hagrid si Poponeata sunt in gradini, incercand sa opreasca cele 10000 de broaste ce au "aparut", alti 7 profesori nu au putut veni la masa din cauza unor probleme urgente (moment in care Julio si Billy chicotira multumiti de sine) si Flich are treaba cu Peeves care a inceput brusc sa arunce pe fereastra cu bancile si calimarile din clase. Drumul e liber, termina de dat raportul cu un aer satisfacut.

Atat avu nevoie sa auda brunetul. Sari din fotoliu, cu camarazii sai cei mai apropiati chiar in urma sa si porni spre Sala Mare, aruncand din priviri sageti. Toata lumea se dadu la o parte, neindraznind sa stea in cala lui.

In Sala Mare era destul de liniste, fara niciun profesor la masa destinata lor si cu mesele elevilor aproape goale, fiind sfanta zi de sambata si majoritatea dormeau. La masa cercetasilor, giugiulindu-se cu frumoasa frantuzoaica Dominique Blanc, statea chiar tocilarul neincoronat al ochilor-de-soim, Alex OConner. Era un baiat scund, fara nicio calitate fizica evidenta, cu ciuf cret si blond si cu ochii abia vizibili pe sub o pereche grosolana de ochelari. Deci, majoritatea cercetasilor se uitau la total nepotrivitul cuplu ca la lipitori. Si de ce nu ar face-o si nu s-ar intreba de ce Dominque s-ar saruta cu unul ca el? Dragoste? Interes? Bani? Santaj?

Deja Iasmina Carter, tipa din anul 3 care era indragostita nebuneste de Hugo, avea in minte o poveste ciudata cum ca Dominique ar avea nevoie urgenta de bani ca sa-si continue studiile si d-asta statea cu Alexander. Lucru total eronat daca stateai sa cauti in istoria familiei Blanc, unde spunea ca provenea dintr-o familie regala, extrem de bogata.

James si gasca intrara in sala, distrugand linistea formata pana in acel moment si se indrepta tinta spre OConner care tocmai savura o bucata de plcinta la masa din cel mai indepartat colt al mesei. Din mers isi scoase bagheta si o indrepta spre tinta sa care il vazu in sfarsit pe atacator.

- Incendio! racni Sirius inainte ca ochi-de-soimul sa simta focul care ii cuprinse capa.

Imediat panica il cuprinse si incerca sa-si stinga cu mainile limbile de jaratic care tot cresteau. Dar nu reusi sa-si termine actiunea, ca James il apuca de guler cu violenta si-l ridica pana la nivelul ochilor sai. Il privi dispretuitor pentru moment, apoi il arunca scarbit intre spatiul dintre masa cercetasilor si cea astropufilor. Alex se rostogoli sub privirile ingrozite ale elevilor si se numai cand se lovi de platforma ce ridica masa profesorilor. Era gata, gata sa-si piarda cunostinta, dar James nu-l lasa sa se odihneasca, ci se hotara sa-i provoace o ultima suferinta. isi indrepta din nou bagheta spre corpul inert al adversarului sau si intona:

- Crucio!

Un tipat agonizant iesi din gura baiatului cazut. Corpul subtire se chirci sub puterea vrajei, apoi incepu sa se rasuceasca violent. James paru in sfarsit multumit, pentru ca zambi superior si, dupa ce se intelese din priviri cu prietenii sai, rupse blestemul.

- Pentru ce a fost asta, Potter? Nu ti se dadea destula atentie? intreba plina de ironie Dominique, impingandu-l pe Viktor intr-o parte ca sa poata sta fata in fata cu cel mai influent din Hogwarts.

Sirius zambi multumit de sine si o privi cu admiratie pe atragatoarea bruneta cu ochii albastrii. Se simtea de parca ar fi iesit dintr-o betite, sau de parca s-ar fi trezit dupa ce drogul si-a pierdut efectul, redevenind el.

- Dominique, papusa, tocmai pe tine voiam sa te vad, apoi James intrecu culmea tupeului: ii lua in maini capul fetei ca sa nu mai poate face nicio miscare si isi apasa buzele de ale ei.

In fundal se auzira cateva chicote si fluieraturi, asta pana ce James se desprinse din sarut ca sa ii priveasca ochii furiosi ai fetei.

- Papausa, continua incetand sa mai zambeasca, maimutoiul acela practic m-a insultat indraznind sa ma infrunte in mod indirect. Si-a cerut-o. Astazi si-a platit o parte din pedeapsa si o sa vedem cum o sa mai rezolvam lucrurile in zilele urmatoare.

Frantuzoaica il privi scarbita si ochii ii ardeau de o furie de nedescris de mare fata de cel din fata ei. Nici nu stia cum sa reactioneze mai repede, mai ales cu toti ochii celor din Marea Sala care tot se inumlteau cu fiecare moment, dar ca facu primul lucru care ii era la indemana: isi ridica palma pana la nivelul interlocutorului sau si ii lipi o palma peste obraz atat de tare, incat ii muta directia capului, spre surprinderea generala. Cu o viteza impresionanta, Billy, Julio si Viktor isi scoasera baghetele din ascunzisul pelerinei si se urma s-o blesteme pe cea care facuse o asemenea indrazneala sa plateasca cu varf si indesat. Dar palma lui Sirius se ridica in nume de "stop".

- Lasa-ti-o, baieti. Dar, apoi isi indrepta ochii inapoi spre bruneta, poate nu o sa mai fiu atat de dragut altadata, draguta.

Dupa care se dadu la o parte, lasand-o in sfarsit pe Dominique sa ajunga la Alex, care ramase in acelasi loc, inconstient, nimeni neindraznind sa il atinga macar. Isi scoase in sfarsit bagheta si facu vraja "Locomotor", astfel incat corpul inert al prietenului ei sa o poata urma pana la Infirmierie.