Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT10. Camera secreta- partea1: Drum si certuri

10. Camera secreta- partea1: Drum si certuri

Albus se indrepta cu fata radiind de fericire spre camera plina ochi de cercetasi care se bucurau de linistita seara de joi din prima saptamana de scoala. Il gasi repede pe Lyam intr-un colt, facandu-si lectiile si parand extrem de plictisit si gata sa adoarma. Langa el statea tolanita Rose care avea o mina distrata, desi isi avea ochii aruncati neglijent pe o pagina a unei carti de vraji intitulata "Vraji simple pentru gasirea persoanelor si obiectelor intr-un mod simplu si rapid". Brunetul se aseza pe un fotoliu apropiat si ii saluta pe rand.

- Am gasit ceea ce cautam. Ziua de sambata este deja pregatita, ii anunta el ca un lider de echipa ce era si aratandu-le pergamentul cu o clatinare usoara si cam neglijenta a mainii pentru a nu parea dubios in niciun fel in ochii colegilor care erau mereu cu ochii pe ei datorita popularitatii lor.

- Bine, dar tot cred ca este un lucru cam stupid, il anunta fata inchizand cartea fara prea mult chef, ea gandindu-se mai mult la trandafirii albi superbi care veneau in fiecare seara, in mod regulat, uneori insotiti de un colier sau bratara de o eleganta si frumusete tulburatoare.

Cu strangere de inima, stranse talismanul primei bijuterii de argint pe care-l primise si se uita la varul si unul dintre prietenii sai cei mai buni. Desi era curioasa cu privire la ciudata intrare secreta, dar principalul ei scop era sa gaseasca o modalitate de a-l gasii pe admiratorul secret.

- Nu e stupid ci curajos, o anunta blondul cu un aer satisfacut.

In spatele lor, incercand sa nu atinga nimic si pe nimeni, James asculta curios conversatia celor trei colegi. I se parea interesant si ceva ce ii va folosi candva, cand va avea nevoie si ii va trebui ajutorul piciului. Brunetul zambi satisfacut si asculta cu atentie in continuare, cu urechile ciulite ca sa nu piarda nimic.

- Si cand ne intalnim? intreba Lyam mai scriind cateva randuri pe foaia de pergament deja inceputa. Trebuie sa ne organizam cumva.

- Nu stiu, il anunta Al trezit la realitate din fanteziile lui cu aventuri care, probabil, nu vor avea loc niciodata. Nu prea m-am gandit la asta. Are vreo importanta?

- Cum sa nu stii? Tu esti cel care vrea sa faca toata aceasta nebunie! il apostrofa verisoara lui reluandu-si lectura cartii cu un aer plictisit.

- Cand pleaca toata lumea, propuse brunetul cu o mina ganditoare. Asa e cel mai logic. Drumul il stiu in mare parte si mai am ceva-ul nostru.

Si spunand acestea, scoase din buzunarul interior al pelerinei unde o puse dupe ce se aseza pe un fotoliu de langa Ron, Harta Strenagrilor si le prezenta minunatia magicei Harti.

 - Oau, exclama Lyam uitandu-se la punctele miscatoare. Ce tare! Nu cred ca o sa dam gres cu asta, se umplu el de incredere. Abia astept sa le spun celorlalti!

Rose ii dadu un cot in umar astfel incat acesta sa se strambe de durere si aproape sa lacrimeze.

- Tu nu ai creier? Nu spui nimanui nimic, il contrazise satena cu ochii la harta ale carei imagini au disparut odata cu simpla propozitie: "Nazbatie incheiata."

- Cum ai facut rost de ea? il intreba Lyam frecandu-si umarul indurerat.

- Eh, l-am cam mituit pe James, spuse spre mirarea celorlalti doi. Dar stiti ca si-o merita pentru cate a facut. Oricum s-ar putea sa i-o returnez, asa ca nu va mai uitati asa la mine.

                                                                               ***

In aceeasi seara, in camera de zi a viperinilor era la fel de multa foiala: tipete, imbulzeala celor mai mari, micile vraji aruncate la intamplare si blesteme ratate, jocurile magice zgomotoase si explozive uneori, bombe cu baligar si multe altele. Si Scorpio era multumit si vorbea deschis cu Brayton, cu care isi facea temele la Aparare contra Magiei Negre.

- Esti foarte fericit, observa intr-un timp Brayton facand o pauza de la scrisul rapid si incalcit de pe pergament. Ce ai facut?

- Am aflat cum sa-i atrag atentia lui Rose, ii raspunse Scorpius dupa un moment lung de liniste in care scrise mult mai bine dispus de la punerea intrebarii incolo.

- Cum?

- De cateva zile incoace ii trimit cate un trandafir si o bijuterie draguta. In ore o vad mai ingandurata si tot poarta medalionul pe care i l-am trimis la prima "livrare". Oh, e minunat! ii sopti blondul zambind victorios.

- Super! Bravo, omule! Si cand te intelnesti cu ea? intreba brunetul continuand sa scrie si evitand un blestem care trebuia sa-l nimereasca pe cineva din spatele lui.

Blondul se stramba si se uita invins la cel mai bun prieten invins de propriile greseli:

- Rose nu stie cine i-a trimis cadourile fiindca le-am trimis anonim prin spiridusii de casa.

Brayton se opri din scris si se holba la Scorpio cu o privire sinistra, aproape criminala. Se incrunta enervat si ii venea sa-i dea cu manualul in cap.

- Oh, rasufla dezgustat, nu-mi vine sa cred ca te cunosc. Tare fraier mai esti!

Blondul doar dadu neinteresat din umeri. Fericirea pe care o simtea in suflet nu o putea distruge nimeni si nimic. Invinsese, desi intr-o lupta, nu castigase intregul razboi. Reusise sa-i atraga atentia persoanei iubite, desi ea nu-i stia adevaratul chip.

                                                                            ***

Ziua de vineri trecu pe nerasuflate cu evenimente minore, ca si dimineata de sambata care se dovedi a fi lejera si fara vreo interventie sau ceva special, care sa merite reamintit. Desi, desigur, cei trei fura mai stresati si nu se putura concentra nici macar la lectii sau la mancarea delicioasa aparuta prin magie pe mesele lungi din Marea Sala.

Dar seara, cei trei aventurieri si James devenira foarte atenti si cu ochii in patru. Cei trei au asteptat, nerabdatori ca toti din turnul cercetasilor sa plece la culcare, lucru ce se intampla la ora 2 noaptea, cand James se prefacu ca pleaca la culcare.

Apoi Al s-a oprit din scris, ocupatie cu care se indeletnici pana atunci, si s-a uitat la verisoara si la cel mai bun prieten al sau cu un aer conspirativ, caci era timpul.

"Aventura vietii mele tocmai incepe!" si-a spus Lyam iesind pe gaura din tablou in intunericul si pericolul holului, spre nemultumirea Doamnei cele Grase care protesta nervoasa.