Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 16. Barlogul este ocupat. Frica de sub Pelerina.

16. Barlogul este ocupat. Frica de sub Pelerina.

Multumesc celor care au urmarit tot parcursul povestii si au votat si/sau comentat. Chiar apreciez foarte mult. Voi ma faceti sa continui.

Albus se uita la ceasul de pe peretele camerei principale a turnului cercetasilor si simtea ca nu mai avea pic de rabdare.

- Ar trebui sa o mai asteptam pe Rose? intreba Lyam plictisit, de pe un fotoliu si mazgalind avioane si rachete pe un pergament.

- Daca nu vine, jur ca o transform in broasca si....

- .....si aceasta se va ferii cu gratie si te va transforma, probabil, intr-un sobolan...sau ceva de genul, il contrazise blondul jucandu-se cu bagheta plictisit.

Brunetul se stramba dar nu il contrazise pentru ca stia ca Rose devenise ar fi fost o adversara pe masura. Nici ca ar fi fost nevoie, deaorece Rose isi facu aparitia prin gaura de la tablou cu o privire ingrijorator de pierduta.

- Unde ai fost si ce ai facut? se incrunta varul fetei. Stii ce, o intrerupse el pe verisoara cand aceasta deschise gura pentru a raspunde, nu conteaza. Acum, hai sa va arat ce am mai gasit in subterane!

Al scoase pelerina invizibila -o gasise in camera fratelui sau cand acesta era plecat la micul dejun- si o arunca peste prietenii sai, astfel ca locul paru gol, daca nu puneai la socoteala bombanelile ce nu conteneau sa se distinga. Drumul spre barolg fu unul linistit, fara vreun eveniment anume, desi se intalnisera pe drum si cu morocanosul de Argus Filch si cu doamna Bookentake, una din profesoarele de farmece. Dar se furisasera atat de mult prin acele locuri, incat, afirma Lyam dar infirma Rose, puteau sa mearga prin labirintul de coridoare cu ochii inchisi.

Atunci, in acel moment de duioasa copilarie, toate acele locuri intunecate si netulburate decat de ei, ii incitau si ii faceau sa se simta diferit, mai mari si mai importanti. Si acesta era un lucru bun, mai ales pentru Lyam, un "sange-mal" cu acte in regula care mustea la dorinte de aventura cu vraji si creaturi mitice. Stia ca nu are prea mult talent, asta facandu-l sa se simta destul de prost si isi pierduse, din cauza aceasta, ceva din increderea in sine.

Cand au ajuns la intrarea in grota, au avut o surpriza socanta: aceasta era larg deschisa, desi Al stia foarte bine ca o inchisese ca de obicei, neavand obiceiul sa fie neglijent ca James. Dulapul lui Al de acasa, cat si cufarul sau de la capatul patului cu baldachin aveau continutul perfect organizat in ordine alfabetica, incat doar daca aveai orbul gainilor nu dadeai peste ceva. De aceea brunetul aproape cazu pe spate.

- Cine ar fi putut sa intre? Adica, nimeni nu stie de locul asta si nici nu a banuit macar! ramase masca Lyam.

- Nimeni nu a gasit nimic. Poate ca am lasat usa dschisa fara sa-mi dau seama. Dar, pentru orice eventualitate, stati sub pelerina si nu faceti prea mult zgomot, ii sfatui copilul mijlociu al familiei Potter.

Cu cea mai mare grija intrara in intuneric. Nimic nu parea sa fie diferit sau sa admita faptul ca un strain intrase in sanctuarul lor divin: toate panzele de paianjeni erau la locul lor, umbrele tot se lungeau pe aceleasi limbi firave de lumina si aceleasi ecouri usoare ce-ti dadeau fiori pe sira spinarii.

In acel moment, copiilor li se pareau ca scarile erau cu mult prea scurte pentru ce teama coplesitoare purtau in suflete.

Cine ar fi putut fi invadatorul sanctuarului lor? Si daca nu ar fi nimeni? Daca s-ar fi speriat degeaba?

Dar o greseala a brunetului nu putea fi o optiune, deoarece cei trei se oprira la auzul a doua voci care purtau o discutie amicala si deloc icantatoare.

- Nu-mi vine sa cred...chiar este..., chitai Lyam socat si speriat.

- Taci din gura, idiotule! O sa ne auda si trebuie sa auzim ce spun! il apostrofa Rose indignata impingandu-i un cot in burta.