Imi parea pur si simplu rau ca am fost atat de rautacioasa dar… pe mine cine ma intelege?
Isi scoase din buzunarul jachetei gri o batista alba cu dungi albastre.Isi sterse lacrimile si si-o puse la loc in buzunar.
- Intr-o seara de Decembrie , acum 19 ani … . isi drese vocea ragusita , si continua propozitia.Eram acasa. Faceam pregatirile pentru Craciun. Intre timp se luase , din senin curentul in toata casa. Credeam ca era ceva normal. Eram gata sa ma duc la centrala, sa vad ce era dar se auzeau niste pasi afara.Pe langa astea vedeam niste umbre prin ferestre. Imi puteam da seama ca ceva nu era in regula. Am trimis-o pe mama ta sus , in dormitor in timp ce eu verificam sa vad ce se intamplase.
Deodata se deschise usa brusc de la intrare. Se pare ca se deschise singura din cauza vantului.Adevarul e ca eram inspaimantat de toate astea. Eram gata s-o inchid dar tocmai atunci se auzi tipatul mamei tale , din dormitor.Stiam prea bine ca era cineva Am luat pistolul din noptiera de langa canapea si am urcat incet scarile ce duceau spre dormitor.
Am deschis usa incet unde vazusem o silueta neagra , ce tinea cutitul la gatul mamei tale. Stateau cu spatele la mine. Odata cu ce am intrat in camera, se intoarse catre mine. Ma ameninta. Imi spunea sa ii aduc toate bijuteriile si toti banii pe care ii aveam. Daca nu suportam consecintele mama ta putea sa moara . Am actionat repede. Nu , nu am vrut sa suport acele consecinte. Asa ca am actionat fara sa mai gandesc. Am sarit in ajutorul mamei tale. Asa ca … .
- Asa ca ce ? intrebam
Nu imi venea sa cred ce spunea. De asta mama nu vroia sa imi spuna nimic din trecut.
- Asa ca l-am impuscat pe acel barbat.
- Poftim?!
- L-am impuscat dupa care eram , alarmat. Nu imi venea sa cred ca facusem. Imi era frica . Nu puteam gandi. Mama ta chemise repede politia. Judecatoria decise ca si eu eram vinovat si trebuia sa intru in inchisoare iar acel barbat la fel.
- Si , ca-a-a-at ti-i-mp ai stat acolo?
- 7 ani .
- Si de ce nu te-ai intors odata ce ai iesit?
- Imi era scaraba de mine. Nu mai aveam curaj sa ma intorc. Imi era rusine.Am hotarat sa imi cladesc o noua viata, singur.
- Nu ti-a pasat de mine in tot acest timp ?
- Cum sa nu imi pese? In tot acest timp ma gandeam la tine si la mama ta. Imi imaginam cum va fi clipa cand ne v-om intalni .Sa stiu ca te pot apara si o sa iti fiu aproape. Ma bucur ca mi s-a indeplinit dorinta .
- Iar pe cel pe care l-ai impuscat, ce s-a intamplat cu el?
- A fost dus la spital dupa care a fost trimis la inchisoare, ceva mai mult decat mine dupa care s-a intors la familia lui.
- Nu te-a interesat niciodata cine e ?
- Ba da . Dar din pacate , nu il cunosc. Era un simplu hot , tot din New York.
- Iar acum , ce faci? Unde locuiesti , ce lucrezi ?
- Am o cofetarie , in centrul orasului . Locuiesc intr-o garsoniera, fix cu un eraj mai sus de cofetarie. Totul merge bine. Sa stii ca tortul a fost facut de mine.
- Din pacate nu am avut timp sa ma bucur de el.
- Dar , dupa cum vad nu ai nevoie de mine sa te apar. Mi spune in timp ce imi zimbi si ma imbratisa.
Mi-am dat seama ca se referea la Harry. Nu pot sa cred cat de tare mi s-a schimbat destinul in 5 zile. Sa am o noua casa , o noua familie , sa il cunosc pe tata. Presimt ca asta nu e tot .
Ne-am intors spre masina. Intre timp ii suna telefonul. Se pare ca nu vroia sa raspunda.
- Raspunde ,tata !
- E o doamna care tocmai a facut o comanda la noi.
Ii raspunse. Din cate am auzit , era vorba sa mergem la cofetarie. Chiar eram curioasa sa vad cum arata cofetarie tatei.
- Putem sa … ?
- Da , putem sa mergem la cofetarie ! il intrerup.
Ne-am urcat in masina si am pornit in drum spre cofetarie. Cele 6 minute pana in centru’ au fost pline de indicatii spre cofetarie si mici certuri cu ceilalti soferi.
Ajunsem la un moment . Am parcat fix in fata cofetariei. Puteam vedea umbrelutele roz la intrare , pe langa perdelutele colorate ce iti dadea impresia ca , esti intr-un vis , in lumea dulciurilor. Era un titlu mare, cu numele cofetariei pe care scria : “ micuta briosa”. Nu stiu de tata dar eu cel putin adoram briosile.
Am intrat in cofetarie unde simteam mirosul placut de prajituri si espresso. Faianta roz cu dungi albe, tapetul de culoarea curcubeului si masutele de diferite culori . Totul era atat de frumos. Puteam vedea si “cararea” ce ducea spre galantarele pline cu prajituri ,
- Iti place? Ma intreba tata
- Nu , ador locul asta !
- Daca vrei aseaza-te la o masa si asteapta-ma aici . Iti aduc o briosa. Iubesc briosile !
- Si eu !
- Vin imediat!
Vedeam cum ocolea galantarele si intra pe o usa ce ducea spre bucatarie. Asteptam in timp ce mai analizam mici lucruri care imi scapasera. Intre timp simteam ca imi vibra ceva in buzunar. Era un mesaj de la Harry : “ Buna!Unde ati plecat asa de dimineata? Va asteptam acasa. Avem vesti noi. “. I-am raspuns ca ma aflu la cofetaria tatei.
Imediat aparu si tata , cu o tava in mana in care erau doua cesti si doua farfurii in care erau briose.
- Sper sa iti placa! Am pus si eu ceai pe langa briose.
- Cat de bine arata! Cred ca o sa mai iau si la pachet.
Se aseza si el la masa si incepu sa soarba din gustul aromat al ceaiului. Briosile erau foarte gustoase. Cred ca si ceilalti vor fi la fel de incantati ca mine , cum sunt acum.
- Iti plac? Ma intreba tata
- Desigur! Dar , sa nu pierdem timpul. Ai spus ca ai o comanda.
- Este timp . Nu te grabi. Nu v-a dura mult. Ne intoarcem repede acasa.
- Adica, acasa la tine. Adauga el.
- Tata, vei fi intotdeauna bine-venit. Regret pentru mai inainte . Am fost rautacioasa doar ca nu stiam adevarul. Iarta-ma!ii spun in timp ce ii dau o imbratisare scurta.
- Nu e nimic. Nu trebuie sa te invinovatesti.
Dupa ce am terminat briosile am pornit-o spre destinatie unde era dusa comanda. Era pe la celalalt capat al orasului. Am mici amintiri pe aici. Tin minte ca in zona asta locuia Cameron impreuna cu familia lui. Strada Saint- Michel , numarul 144 , mai exact. Chiar imi doream sa imi sterg din minte tot ce includea subiectul “ Cameron”.
Pe strazile astea mi-am petrecut tot timpul cu el .
Mai era putin si ne oprim , in fata unei case de vreo 3 etaje,alba, cu o gradina superba.
Am hotarat sa cobor si eu cu tata. L-am ajutat cu ducerea tortului pana la usa. Bat la usa asteptand sa terminam cat mai repede treaba aici . Puteam auzi un
“ imediat” ,ceea ce era de bine. Intre timp ma uitam sa vad numarul de la casa. Speram sa nu fie numarul “ 144”.
Imi deschise,spre surprinderea,meaacea persoana care obisnuia in fiecare seara de vineri sa ma intampine in usa impreuna cu ceilalti. Acea persoana, care mi-a fost ca o a doua mama pentru mine.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
