Doua saptamani mai tarziu
Si timpul a trecut atat de repede incat nu mi-am dat seama ca mai era o zi si plecam cu totii in frumoasa noastra vacantala Paris.
-Vanessa, unde e camasa mea albastra? Vocea disperata a lui Harry se auzea de pe hol, facandu-ma sa ies repede din camera mea dezordonata.
-E pe cuier, in dulapul tau, draga Harry. Altceva? Schitez un zambet fortat pe fata si il privesc atenta pe barbatul ciufulit din fata mea.
-Poate un sarut, o imbratisare ... soptii, tragandu-ma usor in bratele sale.
-Nu, Harry. Am bagaje de facut, vorbim mai tarziu ! raspund zambiindu-i si inchid usa puternic in spatele meu.
-Bine, fie!
Ofta scurt iar apoi parasii holul in pasi apasati.
Imi dau ochii peste cap si un clinchet se auzii venind de pe marginea patului, primind un alt mesaj de la Tamara.
Il deschid rapid, in timp ce-mi impatuream in continuare hainele in geamantan.
Imi opresc privirea asupra mesajului si zambesc o data ce-l termin de citit. « Am terminat. Casa a fost cumparata. Paris, veniiim!»
Asteptam cu nerabdare sa plecam spre Paris, intreaga familie. Era un sentiment minunat pe care nu-l puteam descrie in cuvinte, insa il puteam simtii in inima mea ce plutea de fericire.
Imi las telefonul sa cada in buzunarul pantalonilor mei si continui sa-mi strang lucrurile, ramanand cu acel zambet incurcat, pe fata.
Perspectiva Tamarei
Acum casa apartinea unei alte familii, care sper sa se bucure din plin si sa creeze noi momente in acest loc. Ei sa aiba parte de tot ce e mai bun si sa inlocuiasca toate intamplarile neplacute ce au avut loc aici.
Arunc o ultima privire in spatele meu, bucurandu-ma de aceasta privileste, ce ma intrista in aceeasi clipa. Putea fi un loc minunat in care sa locuiesc alaturi de familia mea. O familie unita si normala, care putea trece peste orice moment si sa se bucure de partile bune. Sa fie implinit de tot ceea ce are si sa nu ceara mai mult.
Familia asta ar fi fost perfecta pentru mine. Insa, viata e facuta prin a fi imperfecta. Iti ofera orice : si bine si rau. De acum vreau sa am parte de orice moment, dar am alaturi pe noua mea familie. Cea care mi-am construit-o in aproape un an si pe care vreau sa o am pentru mult timp de acum inainte.
Un sunet ma facu sa tresar. Observ masina lui Zayn parcata in fata mea. Din ea iesii frumosul meu iubit care ma intampina zambiindu-mi. Ma indrept alergand spre el, imbratisandu-l strans si oferiindu-i un sarut scurt pe buze.
- Ce e cu tine? S-a intamplat ceva ? ma intreba, dandu-mi la o parte o suvita din par.
- Sunt fericita, Zayn. ii raspund.
- Ai observat ca atunci cand esti fericita, esti mult mai frumoasa? Asa vreau sa fi de acum incolo alaturi de mine. Adauga, deschizandu-mi portiera.
Ma urc in masina, aruncadu-i o ultima privire iar apoi imi pun in liniste centura in jurul meu si astept ca motorul sa fie pornit.
Imi indrept privirea spre el, in timp ce-si puse cheile de la masina in contact.
- Putem pleca mai repede de aici, te rog? spun, razamandu-mi usor capul de scaun si ducandu-mi picioarele la abdomen.
- Desigur, raspunse mangaindu-mi obrazul. Te iubesc.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
