- La dracu, nu sunt bine! tip
- Vanessa,ce s-a intamplat?veni si imi lua fata in palmele lui.
- Da-mi drumul,Harry.Nu pot respira.Vreau aer. Spun, indepartandu-ma de el.
Era surprins de reactia mea si eu la fel, dar voiam asta.
Am stat cateva secunde, privindu-l atenta.
- Imi e frica ca naiba, Harry.Imi e frica sa nu te pierd odata ce vei afla.Sunt vinovata, Harry. Am avut perfecta dreptate.M-a sunat in urma cu cateva zile… Cameron. M-a amenintat.A zis ca nu va lasa ceva nerezolvat.Are de gand sa ne faca rau, Harry.Mi-a spus atatea si imi e atat de frica. Mai ales dupa ce a venit la spital atunci, amenintandu-ne pe toti. Stiu, am gresit ca nu ti-am spus dar am crezut ca e ceva pe moment.Nu l-am luat in seama la inceput dar imi e frica ca v-a trebui sa plec,Harry.
- Poftim?! Nu-ti dau voie sa pleci nicaieri.
Puteam vedea, maxilarul lui incordandu-se de nervi.
- Harry, o fac spre binele vostru.Nu vreau sa patiti ceva din cauza mea.Nu vreau sa fiu eu motivul pentru care puteti pati atatea.Pur si simplu nu vreau. Nu vreau.Nu mai pot lupta cu ei.Regret ca l-am intalnit. Regret ca l-am intalnit pe el, pe tata.Poate daca nu ne-am fi cunoscut, acum…
Ridica mana,facandu-mi semn sa tac.
- Vanessa,tu esti totul pentru mine.Tu esti viata mea.Nu vreau sa-mi pierd viata, asa ca nu te voi lasa sa pleci.Nu merita sa te consumi din cauza lor.Va fi bine,crede-ma. Ma supara in momentul asta faptul ca nu ai avut incredere in mine, de a-mi spune de la bun inceput ce a putut face el.Imi vine chiar acum sa il caut peste tot.Sa simta si el durerea pe care ti-a provocat-o tie atata vreme.O sa fie bine.
Incepeam sa plang, la tot ce a spus el.Frica continua, dar ma consola faptul ca voi avea pe cineva langa mine.
Ii sar puternic in brate, sintind cum pieptul sau se lovi de a meu, intr-o imbratisare.Ma tinea strans.Asta si voiam
- Va fi bine. imi sopti suav la ureche
- De ce mi se intampla mie toate astea, Harry? De ce nu poate fi totul normal ?Asa de tare mi-as fi dorit ca unele lucruri sa nu se intample. il intreb, simtindu-mi deja ochii umezindu-se
- Daca ar fi fost alt destin, nu te-as fi avut aici, langa mine. Imi sopti, simtind cum imi prinse mana in palma lui stanga.
O luna mai tarziu
O luna a trecut atat de repede prin fata mea.
Baietii si-au reluat turneul, dar de data asta fara acompania noastra.
Timp de cateva saptamani voi ramane singura cu fetele.Dupa toate rugamintile, Sabrina a decis sa se mute impreuna cu noi.
Partea buna e ca nu mai stiam nimic de Cameron sau de tata. I-am povestit totul mamei si i-am cerut sa aiba grija de ea si baietilor la fel.Inima mea e aici, in New York dar grijile sunt acolo cu ei.Ma gandeam ca ei pot fi acolo, urmarindu-i in continuare.
Sunt fericita ca am ramas alaturi de fete.Chiar imi era mult mai rau daca ramaneam singura.
Trebuia sa ne intoarcem la scoala dupa o lunga perioada in care am fost absente.
Era prima zi in care, dupa doua luni am pasit pe coridorul scolii.Partea buna e ca mai este o luna si se apropie Craciunul. Orel incepeau de pe acum sa fie mai plictisitoare,dar aveam cate ceva de recuperat cate ceva la ziarul scolii. Cu ajutorul colegului meu, Andrew, ce mi-a facut treaba mai usoara tinandu-mi locul cat timp am fost plecata.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfic“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
