Perspectiva lui Louis
M-am trezit dimineata,cu o durere de cap insuportabila.O data ce imi mijesc ochii mai bine o vad in dreapta mea pe Sabrina,cu spatele la mine.Hainele erau aruncate pe jos, langa pat.Eram acoperiti doar de plapuma alba ca spuma laptelui ce nu parea a face parte din tot acest ansamblu al nebuniei ce a fost.Ii puteam simti pielea fina o data ce incercam sa imi retrag bratul de sub abdomenul ei.A fost o seara de nedescris.Nici nu stiu cum s-a ajuns aici.
Toata camera era luminata de razele soarelui ce bateau prin perdeaua visinie.O data ce o dau la o parte puteam vedea in sfarsit Soarele aparand in sfarsit pe cerul din Londra.
Imi trag repede perechea de jeans peste mine, maeul ce erau la marginea patului si deschid usa ce ducea spre balcon. O inchid silentios in spatele meu, incercand sa fac ca zgomotul sa dispara.
Era o priveliste mirifica a Londrei ce ma duse direct cu gandul la ziua de ieri.La cat de bine ma simteam astazi, ziua de ieri a fost total diferita.Nu m-am mai gandit la Ema de cateva ore si ma simt chiar mai bine. Atata timp cat si ea e fericita si eu sunt.
- Hei! Se auzi din spatele meu, o voce calda.
Ma intorc brusc, vazand-o pe Sabrina, in toata frumusetea ei doar intr-o rochie scurta in carouri ce se asorta perfect cu parul ei ondulat.
- Te-am trezit,nu-i asa? O intreb , odata ce ea se apropia mai repede de mine.
- Am vazut ca nu erai si te cautam.
Ne uitam timizi unul la altul, ca si cum uitasem ca se intamplase ceva intre noi azi-noapte.
Se sprijina langa mine, admirand privelistea.Isi aseza capul incet , pe umarul meu. Imi era greu, ma gandeam ca nu puteam renunta asa de greu la Emma, dar toate cele intamplate de ieri, m-au facut din senin sa o acoper cu bratele mele, pe ea, atat de fragila, ceea ce ma facea sa ma simt mai puternic.
- Uite, Lou… spuse,despartindu-se de stransoarea mea.
- Sst! o opresc
Ii pun mana la gura, dupa care o eliberez doar ca sa mai simt inca o data gustul buzelor ei moi si trandafirii.
Perspectiva Vanessei
O alta dimineata, inca un cosmar ce a trecut. Asta imi spuneam , odata ce priveam geamurile aburite prin care puteam vedea doar valurile marii ce se spargeau la tarm.
Aseara,am hotarat sa merg impreuna cu Harry la un ceai,in port.L-am servit odata ce aveam din masina , privelistea perfecta spre mare, ce ne capta atentia. Au trecut ore pline , de povestiri , de amintiri, glume , ca si cum ne-am fi cunoscut pentru a doua oara.
Ma uit spre scaunul lui Harry ,dar nu era nimeni. Ma uit mai atent in fata , dar pustiu. Cobor din masina, inainte de a ma dezlipi de centura de siguranta si ma indrept spre localul de aseara, ce acum era ascuns sub ceata.
Vad o silueta neagra, indreptandu-se spre mine. Puteam recunoaste puloverul negru cu inscriptii al carliontatului. Ochii lui verzi imi atrageau privirea, dandu-mi seama ca nu ma inselasem in privinta ca Harry era cel care se indrepta spre mine, in mana cu doua pahare maronii din plastic pline cu ceai.
- Neata! Imi spuse in timp ce ma saruta dupa care imi dadu un pahar din cele doua in mana mea complet inghetata.
- Hei!
Ne indreptam spre o banca, in apropierea masinii, cu aceeasi priveliste impresionanta. Bratele lui cazu direct pe talia mea, ce ma faceau sa tremur, odata ce am simtit caldura.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
