21.Durere şi fum

736 46 15
                                    

   Puteam vedea o silueta,aparand din multime.Parul ca abanosul ce ii cadea drept pe spate,aceeasi tinuta lejera ca de obicei.Era Tamara.

  Odata ce am vazut-o am fugit in bratele ei impreuna cu Sabrina.Eram surprinsa de aceasta aparitie neasteptata.

 -Tamara,cum ai reusit sa vi? O intreb 

 - E secret. Imi sopti,zambindu-mi.

 -Ce dor mi-a fost de tine! 

 - Si mie!

  - Vin baietii. Ne intrerupse Sabrina,incantata.

Ne indreptam privirile spre ei, vazand ca autografele erau gata pentru fani.In spatele baietilor in puteam vedea pe Zayn ce a ramas acolo , alaturi de o fata, puteam spune una chiar foarte frumoasa,blonda cu ochii negrii, ce era foarte apropiata de el. Puteam credea ca era doar o fana , dar deodata puteam observa ca cei doi s-au sarutat in fata a miilor de oameni, ce aveau ochii atintiti asupra lor..

   Puteam simti respiratia Tamarei in ceafa mea ce se racise odata ce vazuse tot ce se intampla in fata ochilor ei.

-         Tamara, ce surpriza placuta! aparuse Niall

-         Tamara, esti bine? O intreb speriata odata ce ma intorc cu fata la ea.

Era trista, o durea..Mainile incepeau sa-i tremure iar lacrimile incepeau sa ii cada pe obraji albi ca zapada.

       Imi intorc privirea spre Zayn, acum fiind singur luandu-si drumul catre noi.

-         Tamara?! Ce dor mi-a fost de tine. Spuse , facandu-si loc printre baieti sa o imbratiseze pe Tamara.

-         Si mie… spuse,incercand sa ii ocoleasca privirea.

-         Hei, esti bine? O intreba, dupa care isi duse mana drepta  spre fata ei,sa o mangaie.

-         Lasa-ma in pace. Spuse, indepartandu-se cu un pas de el.

-         Ce e cu tine?o intreba confuz

-     Scuzati-ma . spuse Tamara, stergandu-si lacrimile dupa care pleca si se pierdu prin multime.

 Perspectiva Tamarei.

 “Am facut-o pentru tine.I-am parasit pe ei pentru tine.Dar totusi am parasit-o stiind ca va avea pe cineva, care ii va purta de grija.Am stiu ca am facut o alegere gresita de la inceput,dar totusi inca speram.

Am plecat cu frica, cu durere dar ma consolam cu faptul ca in cateva ore voi fi in bratele tale, ca vom petrece aceste saptamani impreuna.

Credeam ca doar tu ma intelegi,ca ma cunosti cel mai bine, ca stii ce vreau si ce imi doresc.

 Acuma stiu ca de ma voi intoarce, ma voi intoarce cu o rusine enorma.Am facut tot ce am putut pentru a veni.Te-am ales pe tine,in locul lor dar se pare ca tu nu m-ai ales.

   Ma doare.Ma doare cand ma gandesc la acea imagine. Mi-a fost rusine tocmai mie. Se pare ca nu a existat nimic...“

  Eram pe o strada ingusta,intunecoasa de la marginea orasului. Stateam sprijinita de o cladire in pete maronii,ce putea fi razuita,ca si celelalte.

    In fata mea era un grup de copii ce se jucau cu mingea.Ii priveam atenta, vazand fericirea ce o puteam emana, chiar daca aratau de parca nu toate viata lor era roz.

-         Vrei sa te joci cu noi? Intreba o fata din acel grup, micuta, cu parul cret negru, parand foarte incantata.

-         Poftim?

Tocmai el (Harry Styles fan fiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum