Valurile se spargeau la tarm, acoperiind nisipul fin, ce sclipea lalumina lunii.
Stelele nerabdatoare apar incet ,incet pe cerul senin si cu timpul se transforma in adevarate facli .
Luna incepe sa dea din ce in ce mai multe raze pe intinsu apei, dar nici stelele nu se lasa mai prejos, incep sa apara cu miile si se oglindesc in apa pentru a se vedea cat de stralucitoare si splendite sunt.
Dar un nor invidios care privea la maretia astrelor in special la luna se pune in fata lor pentru al admira pe el natura .
Vazand vantul, gelozia lui isi aduna fortele si cu un suflu, zboara din fata stapanei si ea incepe din nou sa staluceasca cu putere .
Insa timpul care nu este de partea nimanui isi lasa amprenta: tot peisajul dispare odata ce ceata navaleste pe cer.
Stateam imbratisari, ascultand doar vocea valurilor ce se apropiau mai repede odata ce vantul adia mai tare.
-Harry, de ce plangi? vocea mea presata se auzea din jeaca lui.
- Dar nu plang, spuse ducandu-si mana la ochii rosii, plini de lacrimi.
- Minti! spun, ridicandu-mi privirea spre el.
Il privesc atent si ii intalnesc ochii verzi inrositi ce erau evidentiati de lumina lunii. Il strang si mai tare, odata ce frigul imi invadeaza corpul.
- Eu nu te mint de obicei, doar ca nu stii asta … . spuse, un oftat parasiindu-i gura.
- Harry, inceteaza!
- Nu vreau, ai ceva impotriva?
- Da!
Un zambet ii aparu pe fata, mascandu-i ochii tristi.
Se desprinde din stransoarea mea, palma lui tinandu-mi strans mana, nestiind unde ne indreptam.
Coboram treptele maronii din lemn, ce duceau spre micul parculet plin de copacii, luminile felinarelor incetosandu-mi privirea, sprijinindu-ma mai puternic de Harry.
Se auzeau doar pasii formati de ambele perechi de tenisi pe astfaltul umezit din cauza frigului.
Cateva banci de o parte si de alta ne intampinau la intrare alaturi de frunzele ce cadeau din copacii, una dupa alta, formand un covor colorat.
Ma desprind din stransoarea lui Harry, lasandu-ma pe o banca, simtiind cum respiratia mi se ingreuna de la una la alta.
- Hei, esti bine? Ma privii speriat Harry
- Da, doar …. hai sa stam jos, te rog!
Se aseza langa mine, lasandu-si capul pe spate odata ce mana lui cazu peste piciorul meu.
Il masa usor, simtind cum frigul disparea din ce in ce mai repede, respiratia revenindu-si la normal.
- Harry?
- Esti mai bine?
- Da, doar ca imi pare rau si regret ce am facut. spun, lasandu-mi capul pe umarul lui.
Privirea cazu peste a mea, un mic zambet facandu-si aparitia la coltul gurii.
Isi duse mana peste spatele meu, tragandu-ma mai aproape de el. Mirosul lui de parfum imi oprise respiratia, un aer euforic invadandu-mi gatul.
- Vrei sa-mi cunosti familia?
Glasul lui era diferit. Atat de increzator si vesel, incat credeam ca nu a spus asta.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
