Perspectiva lui Harry
Ma urc furios in masina, trantind puternic usa in spatele meu. Nu stiam de ce facusem asta, dar nenorocitul acela merita mult mai mult si eram nervos din cauza lui Vanessa care a preferat sa ramana acolo si sa aiba grija de “saracul Andrew”. Chiar gresisem si nu trebuia ca totul sa decurga asa, trebuia ca Vanessa sa fie acum cu mine si sa discutam totul.
Deodata simt cum ceva vibra in buzunarul jecii mele patata de sange.
Mainile imi tremurau in continuare si simteam cum sangele curgea mai tare pe palmele mele. Chiar durea si eram total enervat ca nu se mai termina o data. Intr-un final imi scot telefonul din buzunar si vad ca cineva ma suna. La naiba cu Jessica! Arunc telefonul pe bancheta din spate si refuz sa-i raspund.
Pornesc motorul masinii gandindu-ma unde puteam merge. In nici un caz acasa. Ultimul lucru pe care il voiam era sa dau ochii si cu ceilalti. Un alt loc trebuia sa gasesc. Cel putin astazi.
Pespectiva Vanessei
Dupa ce l-am bandajat pe Andrew si l-am obligat sa stea pe canapea sa se odihneasca, fara sa se miste decid ca cel mai bine era sa plec. Ma simteam vinovata pentru ceea ce facusem, mai ales odata ce Harry a ajuns aici. De ce a venit? Doar ca sa intervina el si sa rezolve problemele, ca si cum eu as fi stricat tot. Uram chestia asta si mai ales ma simteam foarte prost fata de Andrew. Dumnezeule, el e nevinovat. El e singurul om caruia aveam sa-i reprosez ceva. Lucrurile nu puteam sa ramana asa.
-Andrew, nu ar fi mai bine sa te duc la spital? – il intreb, indreptandu-ma spre sufragerie acolo unde se afla.
Incerca sa se ridice in sezut, sprijinindu-se in coate. Un geamat ii parasi gura deodata ce se lasa cu spatele de canapea.
-Nu, sunt bine. –raspunse ragusit, incercand sa schiteze un mic zambet la coltul gurii.
-Andrew, imi pare extrem de rau. – spun, asezandu-ma la marginea canapelei.
-Nu, e in regula Vanessa. Eu sunt de vina. Pur si simplu nu am putut sa ma mai tin pe picioare si l-am lasat sa continue ceea ce avea in plan. Doare putin, dar imi va trece.
- Scuze…. – soptesc, apropiindu-ma de el pentru a-i da o imbratisare scurta. – Uite, Andrew, ar trebui sa plec. Vom mai vorbi si in caz ca ai nevoie de ceva sa-mi spui, bine?
Aproba scurt din cap, zambiindu-i.
Ii mai las o ultima privire inainte de a-mi lua jeaca din cuier si de a pleca. Ma apropii de usa, dand sa plec, insa vocea lui Andrew ma oprii.
-Vanessa!
-Da?
-Doar … sa ai grija de tine - dupa un scurt tusit, ceea ce-mi dadea de inteles ca inca nu se simtea la fel de bine, imi zambii.
Ii raspund si eu zambiindu-i si ating clanta din metal din fata mea, fiind gata sa deschid usa.
* * *
Ii cer taximetristului sa opreasca in centrul orasului, fiind saturata de cate minute tot strabat acest drum. Nu aveam idee unde voi putea merge, insa preferam sa merg pe jos in loc sa ascult in continuare spusele taximetristului legate de vreme, ce nu ma interesau prea mult.
Cobor din masina, loviindu-ma din nou de frigul insuportabil ce-mi ajungea pe sub haine.
Inchid portiera in urma mea, tragand mai mult jeaca in jurul taliei mele, doriindu-mi ca frigul sa dispara o data.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
