Intra pe usa o asistenta, imbracata intr-un halat alb, parul ei fiind ascuns de un coc dezordonat, in mana cu cateva fise.
- Tu esti Vanessa, fata adusa de dimineata la spital? Intreba cu un ton prietenos
- Da… . spun, aducandu-mi aminte de ce eram aici
- Am aflat de cele intamplate si imi pare rau. Dupa multe analize care ti le-am facut in cele doua ore, am aflat ce continea acel acid care era in injectie, pe care politistii au gasit-o. Erau droguri. Droguri ce duc la slabire, ameteleli si caderi psihice. Vei primi un tratament strict, ce te va face sa fi la fel ca inainte. Crede-ma, trebuie sa ai mare grija de tine, situatia nu e deloc una grozava. Sper ca va avea efect. Daca nu, te vei intoarce inapoi in spital. Oricum, putea fi mai grav. Daca nu te-ar fi adus aici mai repede, nu mai aveai sanse in acest moment.
Privirea lui Harry se intrista odata la spusele acesteia.
Ramasesem cu gura deschisa din cauza socului. Cat de departe poate merge omul asta? Cum a putut sa-mi faca asa ceva? Nu vad cu ce i-am gresit. Nu pot sa cred. Acel lichid continea droguri, droguri ce m-ar fi putut omori daca Harry nu m-ar fi salvat.
Incepusem din nou sa simt umezeala in ochii mei, Harry vazand si isi puse bratele protector in jurul meu.
- Vanessa, va fi bine. Crede-ma! Sopti Harry
- Asa va fi . zambi calduros infirmiera
Lasa fisele din mana ei pe noptiera, deplasandu-se incet inapoi spre usa.
Perspectiva Tamarei
- Si cand va veni acasa? Spun cu mana la gura de tristete, la tot ce aflasem despre situatia Vanessei.
Baietii si Sabrina ma priveau confuzi de cand incepusem sa vorbesc cu Harry la telefon.
"- Maine, daca va fi mai bine." raspunse pe acelasi ton suparat Harry
- Bine. spun, inchizand telefonul si aruncandu-l pe fotoliu.
- E bine? Intreba Sabrina speriata de reactia mea
Incepusem sa plang, lasandu-mi capul in maini si jucandu-ma nervos cu degetele. Imi era frica. Imi era frica pentru ea dar si pentru noi. Nu pot crede de ce a fost in stare Cameron, probabil si tatal ei, care au planuit sa faca asta.
- Nu cred… . spuse Louis, ghicind cuvintele, jucandu-se in continuare cu buclele dezordonate ale Sabrinei.
Eram cu totii stransi in sufragerie, fericiti de intoarcerea neasteptata a baietilor, pana ce am aflat de cele intamplate. Stiam eu ca nu ar fi trebuit sa o las pe Vanessa sa plece, bazandu-ma poate ca Sabrina o va putea convinge.
Ma simteam vinovata de toata situatia. Daca Vanessa era aici acum, poate doar avea acea discutie cu Harry, dar nu ar fi fost la spital in acest moment.
- Tamara, linisteste-te. Spuse Zayn, masandu-mi incet umarul.
- Nu am cum, Zayn. Cea mai buna prietena a mea e in stare grava la spital si pot afla oricand ca poate sa moara doar din cauza unui individ ce si-a batut joc de ea timp de atatia ani iar acum s-a gandit sa o faca din nou alaturi de tatal ei. Si stim cu totii prea bine ca asa va fi pentru o perioada lunga de timp.Tu cum crezi ca sunt? Crezi ca pot sa ma linistesc? Cand ma gandesc ca el e in libertate, Vanessa in spital in stare grava si noi putem pati ceva oricand? Spun, avand privirile tuturor indreptate spre mine.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fiksi Penggemar“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
