Perspectiva Tamarei
Puteam simti fiecare particica din mine vibrand o data ce tigara imi mai oferea o ultima clipa de placere.
Dupa ce am terminat discutia cu Vanessa, m-am retras in port. Intotdeauna am iubit marea.Mai ales linistea care mi-o putea darui era perfecta.
Am preferat sa fiu eu…doar cu mine.De mica bateam strazile New York-ului,parand ca un copil pierdut printre straini.
Mama m-ai tot timpul era plecata,asa ca ma puteam numi orfana pana ce am cunoscut-o pe Vanessa.Obisnuiam sa mergem in parculetul de la marginea orasului unde stateam acolo timp de cateva ore,impreuna.
A urmat scoala.Aceleasi intamplari pana la liceu, ce ne-a distrus linistea. A fost o zi, pe care o consider si acum blestemata,cand l-am cunoscut pe Cameron.
31 Octombrie,o alta zi la noi acasa,in parc. Eram la cateva banci distanta de Cameron,ascultand impreuna simfonia noastra,lacul. Sentimentul meu iubit.
Mi-l pot imagina si acum:cu gluga maronie ce ii atarna pe cap,castile subtiri negre in urechi, mainile in buzunar, afisand un zambet cald la fiecare vers ce se auzea in casti.La un moment dat scoase din buzunarul blugilor o bricheta si o tigara dintr-o pachet mic, alb, subtire. O aprinse,apoi isi indrepta privirea castanie furtunos spre noi dandu-mi seama ca privirile noastre erau mutate asupra lui.
O convorbire si asa a inceput totul. Am devenit prieteni, i-am cunoscut familia,prietenii si secretul, praful.
Am cazut in influenta prafului pentru mult timp, doar din cauza lui. Totul pana ce a fost prins si inchis.Asa a disparut linia traficului si Cameron.
Am ajuns fara a ma mai cunoaste , odata ce am ajuns la dezalcolizare. 6 luni simtindu-ma ca o bomba cu ceas.Tentatia a fost relativ prezenta dar nu aveam curajul de a o face din nou,de a simti dulcele gust al libertatii pentru cateva minute.
Si asa s-a ajuns aici. Mi-am daruit pentru a doua oara increderea cuiva.Am crezut ca era alegera corecta de data aceasta.Am avut incredere in privirea lui sincera,in vorbele lui ce imi dadeau fiori de fiecare data ce imi ajungeau la urechi, in saruturile dulci ce imi e foarte dor de ele acum.
Dar se pare ca am mai facut o greseala.Una care imi dovedeste totul.Ca sunt o lasa,o oarecare fata dar cu un trecut ce parea a fi inexistent,cu ganduri ce par a fi neimportante.
Privesc atenta spre tigara ce isi mai dadea o ultima suflare,prinsa intre cele doua degete de la mana stanga,cerandu-mi sa nu o parasesc asa cum altii m-au parasit pe mine.Eram blocata gandindu-ma la ce puteam face.
Ma ridic de pe banca,scartaind usor la ridicarea mea brusca, inaintand spre tarm,ce reflecta fiecare frunza ce cadea din stejari.Pe neasteptate dau drumul tigarii din mana,cazand pe pamantul noroios,stingandu-se o data ce calc cu cea mai mare putere peste ea.
Trag o gura de aer rece,facandu-ma sa imi inchei jeaca pana la gat si frecandu-mi mainile una de cealalta,de frig.
Ma intorc in aceeasi pozitie pe banca,privind atenta urmele mele de pasi ce au ramas intipariti in iarba.
Totul se intuneca din ce in ce mai repede,facand ca luminile sa se aprinda brisc pe marginea drumului.
- Hei,esti bine? Aud o voce ce se auzea din spatele meu odata ce o mana se sprijini de umarul meu,facandu-ma sa tresar.
Imi intorc privirea,incercand sa imi dau seama cine era persoana aparand din
Perspectiva Vanessei
Priveam atenta stelele ce isi modificau pozitia din minut in minut,formand cate un desen neasteptat.Acum un nor oarecare,apoi o inima,petale de flori si alte figurine formate din stele ce imi dadeau impresia ca ma aflam la o piesa de teatru.
Imi pierdusem pentru ceva vreme gandurile.Acum am revenit si spun doar ca ma doare.
Acel telefon, m-a facut sa renunt de a mai fugi dupa Tamara astazi.Am cazut pur si simplu.Ochii imi erau rosii, si vedeam lucrurile in ceata.
Da, nu mi-am revenit dar sper ca Harry sa vina cat mai repede sa ii spun.
Vantul barea puternic,dar nu il puteam simti prin patura pufoasa ce imi asternea pe spate.Mai iau o gura de ciocolata fierbinte,facandu-ma sa tresar la contactul buzelor mele reci cu caldura ce acum imi invada in interior.
Odata ce am vrut sa parasesc balconul,il intalnesc pe carliontat in pragul usii,analizandu-mi reactia odata ce privirile noastre s-au reintalnit.
-Continuam sa ne privim sau merit macar o imbratisare? Spuse dupa care schita zambetul luminos pe fata, de care mi-a fost dor.
Ii sar in brate,strangandu-l cat de tare puteam, facand contact cu parfumul lui imbietor.
Simt cum degetele lui lungi si reci trecusera prin parul meu,descalcindu-l.
Ma tinuse in brate pana la balcon apoi revenind la forma initiala.Imi sprijin,ca de obicei, capul ce ii atingea bratele lui mari si puternice ce ma faceau sa ma simt protejata.
Puteam vedea cum si prin puloverul negru gros,scapa cativa aburi de frig,prin buzele lui crapate.
Incercam sa impart cu el patura mea calduroasa dar mai mult ma facea sa o scap decat sa o pot pune.
- Hai sa te a ut. spuse, zambindu-mi la fel de placut.
Pe neasteptate am scapat patura,fiind gata sa ma aplec dupa ea dar mi-a prins fata in palmele lui rosiatice de frig. Ne priveam atenti unul la celalalt,neclipind.
Brusc simt buzele lui atingandu-se de ale mele apoi limba lui invandandu-mi gura,lasandu-ma dominate de fiorii pe care mi putea provoca.
- Harry… spun ,printre suspine.
- Te iubesc. Ma intrerupse
Simteam cum obrajii imi luau foc dandu-mi o emotie placuta,de nedescris.
Ma strangea mai tare in bratele lui,fara nici un centimentru distanta.Simteam pulsul inimii cum imi crestea odate ce isi lasa capul in scobitura gatului meu.
- La naiba, spuse, despartindu-se brusc de mine.
Se auzi suneria telefonului sau.
Aerul rece se anapusti din nou asupra mea,facandu-ma sa simt lipsa caldurii pe care mi-a dat-o pentru cateva secunde.
Isi scoase repede telefonul, din buzunarul pantalonilor albi, raspunzand nervos.
Puteam vedea deodata schimbarea starii in ochii lui,odata ce vocea din telefon, termina de vorbit.
- Harry, esti bine? Il intreb, panicata de starea lui.
Imi facu semn sa fac liniste, incepand sa se plimbe repede din stanga in dreapta, ascultand din nou vocea din telefon.
- Harry, spune-mi ce naiba s-a intamplat! Strig, murind de stresul pe care mi-l provocase.
Terminase de vorbit, punandu-si repede telefonul in buzunar, iesind furtunos din balcon. Plec dupa el,asteptand o explicatie.
- Harry ce s-a intamplat? Il intreb, inchizand usa in spatele meu.
Era intors cu spatele la mine, luandu-si paltonul de pe cuierul maroniu . Ma indrept spre el, vroind sa ii vad fata.
Odata ce ii revad privirea, ramasesem uimita vazand ca avea ochii inrositi din cauza lacrimilor.
- Harry, esti bine? Il intreb, stergandu-i lacrimile ce incepeau sa curga pe obrajii lui .
- Nu…
- Spune-mi ce s-a intamplat!
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfic“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
