Ma uit mai atenta printre geamurile fumurii si vad o persoana familiara. Era tata. Dar nu singur, ci cu inca o persoana . Nu imi parea cunoscuta, dar eram foarte curioasa cine ar putea fi.Au trecut amandoi prin fata masinii , fiind atrasi de discutia pe care o purtau .
- Hei, esti bine? Ma intreba Harrry.
- Era el ! am spus atat de tare incat toti din masina se uitau confuzi la mine.
- Cine?
- Tata.
- Poate doar semana cu el. Haide, probabil esti obosita de dupa zbor. Spuse Liam .
- Eu tot cred ca e el.spun ,in timp ce imi sprijin capul usor de geamul din dreapta mea.
O ora mai tarziu
“ Tata, intoarce-te. Nu , nu vreau sa te pierd.Vreau sa stii ca intotdeauna te-am iubit, tata. Am stiut ca te voi intalni intr-o zi si in sfarsit te voi avea alaturi de mine. De ce ai facut asta , tata? Credeam ca vei vrea sa ne cunoastem in sfarsit.
Tata, ma asculti? Nu pleca. Stai, asteapta-ma. Voi veni si eu cu tine. Nu pleca, nu . Nu , nu pleca! Cazusem in genunchi , punandu-mi mainile la ochi , odata ce au inceput sa-mi curga lacrimile pe obraz.
Tata,te rog!. incepusem sa plang. Tata nu mai era aici. Ce puteam face? Eram singura. M-am ridicat in picioare si am pornit dupa cararea pe care o lasase tata in spatele lui.”
- Nu! ma trezesc din vis ,vazand ca nu mai eram acolo. Eram aici ,in siguranta.
Inca un cosmar.Ce bine ca a fost doar atat. Nu imi placea ceea ce vazusem. Intr-o camera innegrita, doar eu si tata.Nu pot intelege ce e cu mine.De ce imi pasa tot mie?.
Camera neagra, ca si sentimentele pe care le am acum pentru tata.
Stau intinsa pe pat si privesc atenta peretele mov pal ce ma facea sa ma simt protejata. Inca eram cu gandul la tot ce se intamplase azi. Voiam sa fiu sigura daca tata era aici sau doar l-am confundat. Dar cine era acea femeie? Ce cauta cu ea aici?
Ma ridic de pe asternutul pal,asortat cu tapetul peretilor si ma indrept spre balcon.Chiar voiam sa trag o gura de aer dupa tot ce a fost.
Deschid incet usa alba apoi o inchid in spatele meu.Simteam vantul rece ce imi batea prin parul meu castaniu , norii cetosi ce erau tot acolo de cand am sosit aici. Londra parea un oras trist, plin de melancolie.Asta imi schimba total starea de spirit dar nu puteam ocoli privelistea uluitoare a orasului. Totul parea atat de mic.
O puteam vedea pe Sabrina, stand cu spatele la mine , imbracata in pantalonii negrii si intr-o jeaca albastra,parul prind intr-o coada stand la masa alba, citind o carte si savurand dintr-o ceasca de ceai. Se intoarse o data spre mine o data ce auzi zgomot.Imi mut si eu privirea asupra ochilor ei albastrii cristalini,ascunsi sub lentilele ochelarilor de vedere.
- Esti bine? Am auzit tipete dincolo.
- Da… adica nu . spun in timp ce ma asez pe scaunul din fata ei
- Ce s-a intamplat? Ma intreba in timp ce isi dadu jos ochelarii si se desprinse de cartea pe care o citea.
- De cand tata a plecat, am numai cosmaruri cu el. In care il rog sa stea alaturi de mine si sa imi explice de ce a facut toate astea. Stiu motivul, dar nu il pot intelege ,e complicat.spun in timp ce imi sprijin capul in maini.
- Nici eu nu pot intelege daca chiar l-ai vazut astazi. Poate o fi din cauza cosmarurilor.
- M-am saturat.As fi preferat sa fi ramas doar cu faptul ca intr-o zi il voi vedea.In toti acesti ani am asteptat ziua in care sa il vad si sa stiu ca va ramane alaturi de mine si de mama.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Hayran Kurgu“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
