Nu.
-Oh, uhm, buna! Vanessa, esti bine? – vocea lui Harry se auzi in sfarsit pe difuzor, ceea ce ma facea sa ma simt mai bine.
-Harry, poti sa-
-Harry, draga, cu cine vorbesti? – o voce feminina intervenii in discutia sa.
Era o voce cunoscuta. Parea a fi vocea Jessicai.
Gandurile imi erau blocate, stiind ca Jessica inca se mai afla cu Harry si probabil de asta nu a venit toata seara, preferand sa ramana cu ea.
Incepusem sa ma simt umilita. Mai ales in urma discutiilor cu mama si faptul ca am plecat definitiv din casa bazandu-ma ca ma voi putea intoarce la adevarata mea familie. Aceste sentimente ma faceau doar sa ma simt singura.
-Stii, cred ca nu ar mai trebui sa vi. Pari a fi ocupat. – ii raspund
-Vanessa, Jessica a ramas doar sa –
-Nu mai conteaza.
Reusesc sa inchid telefonul, refuzand sa mai aud un alt cuvant din partea lui. Nu stiam ce puteam face in continuare.
Vremea era la fel de incetosata si cativa fiori reci de frig imi strabatu-se tot corpul, facandu-ma sa-mi inchei mai tare jeaca de piele neagra. Imi frec mainile unele de cealalte si ma gandesc unde puteam merge.
Privesc in jurul meu si totul era pustiu. Eram singura pe strada si inca ma mai aflam in fata casei mele. Trec cu o ultima privire spre ea si o iau in partea opusa, gandindu-ma ca as putea merge la parcul din apropiere. Parcul in care am petrecut mai toata copilaria.
* * *
Deja ma obisnuisem cu fiorii reci ce intrau prin hainele mele. Dardaitul de frig se transformase deja in ceva des intalnit si nu simteam nevoia sa ma mai deslipesc de pe aceasta banca.
Trecusera deja doua ore de cand ma aflam aici si vremea era la fel de trista si de intunecata. Totul era aproape inghetat, un indiciu perfect ca ne aflam in mijlocul iernii.
Eram in acelasi loc unde ma aflasem impreuna cu Sabrina in urma cu cateva luni. Insa acum eram singura, luptand singura cu singuratatea si asteptand sa stiu ce sa fac in continuare. Ma simteam prost pentru ca nu mai stiam nimic de ele, chiar daca m-au sunat de nenumarate ori dar stiam ca in curand vor primi
Vibratul telefonului ma facu din nou sa-mi desprind privirea despre frumosul peisaj de natura. Iau telefonul in mainile mele reci si ma bucuram ca aveam o sursa de caldura, in timp ce vad ca bateria imi era pe terminate.
Cativa pasi mici se auzeau venind din spatele meu. Ma intorc si nu puteam sa-mi dau seama cine era persoana ce era acoperita de norii mici de ceata.
Zambesc intr-un final, ramanand surprinsa de faptul ca se afla aici. Era Andrew.
-Oh, hei! – zambetul sau strengaresc se afisa pe fata sa o data ce privirile noastre se intalnesc.
Ocolii in zig zag celelalte banci luand loc langa mine, inainte de a-si scutura fulgii de zapada de pe paltonul sau negru. Cateva urme de zapada se pierdeau printre firele sale brune de par. Duc mana spre parul sau si tot ce reusesc sa fac e sa-l ciufulesc, simtind cum vocea lui vibra cateva chicoteli.
-De ce te afli aici de una singura? – ma intreba deodata, simtind cum fericirea pe moment disparuse, facand loc acelor sentimente reci in mine.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
