Perspectiva lui Louis.
Ce am facut sa merit asta? Cu ce i-am gresit? Ar fi trebuit sa fiu mult mai mult langa ea.Sunt vinovat si stiu asta.Ar trebui sa imi cer scuze.Ce as putea face?Emma, de ce te-am ranit?
Ma gandeam la toate astea in timp ce stateam la bar si savuram berea ce imi atingea papilele gustative.Simteam cum camera se invarte deodata cu mine. Puteam vedea doar ringul de dans, ce isi schimba culoarea odata cu ritmul muzicii. Oameni , de o parte si de alta , discutau linistiti dupa care mai trageau cate un smoc de tigara lor aproape pe terminate, bucurandu-se de aceasta seara.
Era aproape de ora 21 iar sutele de apeluri nepreluate de la baieti se inmulteau din ce in ce mai repede.Inainte de a inchide telefonul, vazusem pe ecran o poza cu mine si cu Emma. O prima si o ultima poza. Niciodata nu i-a placut sa facem poze impreuna.
Eram la aniversarea lui Liam ,de acum 6 luni.Atunci , am crezut ca Emma era persoana perfecta pentru mine. Se pare ca nu eu eram persoana perfecta pentru ea.Ea cu buzele trandafirii perfecte, ochii albastrii ce de fiecare data ii priveam cu dragoste si rochia rosie fara bretele ce cadea perfect pe ea. Eu, eu doar cel care o iubeste nespus.
God, ce am facut sa te pierd?
- O bere, te rog. Se auzi deodata o o voce groasa din stanga mea.
Era un barbat mai in varsta, recunosc, cu o barba ce ma amuza. Dar barba ce ii acoperea toata fata, scotea la suprafata ochii lui albastrii intensi, ce pareau tristi.
- Stii, pot sa imi dau seama ca toate aceste beri au fost pentru ea, dar nu merita. Cat timp tie iti pasa, probabil ti-a si pasat, nu trebuie sa suferi.Sa fi fericit ca va fi si ea fericita dar cu altcineva. Va fi doar o amintire, o amintire frumoasa. Spuse la un moment dat batranul, schimbandu-si privirea spre mine.
- Pardon?
- Eh , stii prea bine ca la tine ma refer, tinere.
- Louis, imi pare bine. Ii spun , incercand sa schitez un zambet, chiar daca voiam sa vars doar mii si mii de lacrimi.
- Frank, incantat. Spuse in timp ce dadusem mana.
- Mai doriti altceva?ma intreba barmanul.
- D-
- Nu, nu mai vrea. ma intrerupse Frank.
Barmanul se indrepta spre alte mese, ramand singur la masa cu Frank.
- Baiete, nu merita. Stii asta?
- Nu,cred ca eu sunt cel vinovat.
- Crede-ma nu esti.Sa iti spun o lectie de viata. Am fost marinar, pana acum 15 ani cand… am intalnit-o pe ea, pe Lorena.O frantuzoaica, ce m-a facut sa stau cu inima in loc,odata ce am vazut-o.Frumusetea ei era de nedescris. Chiar si acum ii pot vedea ochii caprui , ce nu ii puteam face fata. Am iubit-o si acum o iubesc. Dar, s-a intamplat ca intr-o seara de Mai ce am decis sa las profesia la o parte,familia, tot doar ca sa raman cu ea in Franta.Adevarata adventura a fost atunci. Am plecat fara sa spunem nimic, impreuna cu idea de a ramane asa pana si in ziua de astazi, uniti. A inceput un alt capitol al vietii mele.Au fost atatea multe momente frumoase,dar si … neplacute. Imi faceam atatea griji pentru ea, in timp ce ii era mai bine cu altcineva. Am ramas singur. Imi pierdusem si placerea de o viata, marea.Cu totii m-au parasit asa cum i-am parasit si eu pentru ea. Adevarat, o femeie merita orice, atata timp cat ai incredere in ea si ea in tine.Atata timp cat te iubeste. Asta a fost cea mai mare greseala, increderea. Am plecat atunci, fara sa luam si sinceritatea cu noi. Eu… am fost singur si atunci.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
