- Imi spune-ti si mie ce se intampla aici ? ii intreb
- Vanessa , el e... . nu apuca sa termine mama ce avea de spus , incat a si inceput sa planga.
- Vanessa,el e tatal tau! A spus Harry la un moment dat.
Poftim?! Stai, stai ! Nu , nu are cum .
Deodata imi trecu prin fata ochilor toate amintirile dureroase pe care le-am avut . Picioarele imi tremurau. Am inceput din senin sa plang.
Am plecat in fuga de langa ceilalti si m-am dus direct in camera mea. . Nu ma puteam opri. Lacrimile curgeau in continuare. Am inchis usa cu cheia si m-am aruncat direct pe pat.
Inca o perna plina de lacrimi.
De ce trebuia sa sufar pana si in ziua asta ? Cand credeam ca totul se va schimba in bine.Mai bine nu aparea la ziua mea. Mai bine nu il vedeam deloc daca nu l-am vazut pana azi.
La un moment dat se auzi un ciocanit in usa. Nu vroiam sa raspund prima data.
Se mai auzi de doua ori.
- Cine e ? intreb
- Sunt eu , Harry! Deschide!
Ma ridic de pe pat, imi sterg lacrimile si ma indrept spre usa. Deschid usa si il vad pe Harry sprijinit de pragul usii.
- Esti bine? Ma intreba , in timp ce ma lua in brate.
- Nu , Harry! Deloc!
- Am crezut ca vei fi fericita sa il intalnesti!
- Se pare ca ne-am inselat...
Inchid usa , din spatele nostru si ne asezam pe pat , unul langa celalalt.
- De ce nu incerci sa vorbesti cu el ?
- Harry...
- In regula , doar ia astea ! Asta era cadoul de la mine.
- Multumesc!
Ma uit atenta la cheile de la o masina ,pe care o primisem de la Harry.
- Masina e parcata in garaj. Sper sa iti placa!
M-a sarutat pe crestet si a plecat incet din camera mea.
M-am ascuns , sub patura si eram cu gandul la tata.Nu stiam ce se putea intampla maine.
Trecuse deja o ora si nu puteam dormi .Afara nu se mai auzea nici un sunet.Se pare ca petrecerea se terminase.
Imi pun patura pe spate , si ies pe balcon.Ii vedeam pe ceilalti discutand, in curtea din spate. Stateau cu totii asezati la masa. Erau Harry, Zayn , Tamara si ...tata.
-Credeam ca va fi fericita sa va vada! Ii spunea Harry lui tata.
- Asta credeam si eu ! spunea Tamara.
- Dar se pare ca mai mult am dat gresi ! a spus Zayn
Ii priveam pe fiecare in parte. Cu totii erau suparati de tot ce se intamplase.La un moment dat au intrat cu totii in casa.
M-ai toata noaptea m-am invartit prin camera , gandindu-ma ...
Nu stiam ce sa fac , ca sa nu ma mai gandesc , sa uit pentru ceva timp ce mi se intamplase.Ma uit o data , ceasul indica ora 4 , a doua oara, ora 6 . Asa ca am hotarat sa fac o plimbare cu masina. M-am schimbat intr-un trening , am luat cheile si am luat-o tip-til pe scari.Am deschis incet usa de la intrare dar, am fost" prinsa".
-Vanessa !
Ma intorc si tocmai aparuse tata din bucatarie.
-Ce vrei?
- Putem sta de vorba?
Ne uitam unul la altul , gandindu-ma ce raspuns sa ii dau.
- In regula!
- Pai, mergem...
- Stiu eu unde. Haide!
Ne-am indreptat catre garaj.Odata ce se deschidea usa , vedeam din ce in ce mai bine masina.Ne urcam in masina , in liniste,si pornim catre parc.Eram atenta la drum. Tata nu scotea nici o vorba. Asteptam sa spuna ceva , dar se pare ca avea cuvintele pregatite atunci cand ajungem.
In 12 minute am ajuns. Am inchis masina si ne-am indreptat in pasi lenti catre intrarea in parc.
De cum te apropii de gardul ce inconjoara această "curte",formata de copaciii inalti, realizezi cat de frumoasa este natura. Asezati in ordine, unul langa altul, zeci de arbori stau drepti asemenea unor strajeri care pazesc viata oamenilor. Brusc am inceput sa ma desprind de prezent si sa-mi amintesc de trecut.Atunci cand veneam de una singura , ci nu cu familia, si ma dadeam tot in aceste leagane , aproape putrezite.Sau atunci cand ma dadeam cu rolele si ma sprijineam din una dintre acele banci rupte , mazgalite.
Am revenit la realitate si m-am asezat cu tata pe o banca avand in fata o priveliste de nedescris. Asteptam sa isi dea drumul la cuvinte dar , am inceput eu.
-Esti ca un necunoscut pentru mine , stiai?
- Vanessa ,asculta-ma !
-Ce vrei sa ascult? Probabil niste minciuni de genul :"Am fost nevoit sa plec" sau " Nu vei intelege niciodata". ? Sau, sau...
- Am de gand sa iti spun tot! ma intrerupse.
- Chiar era timpul ,nu crezi?Intai, asculta-ma pe mine !
Ma privea atent, ceea ce imi spunea ca puteam continua ce aveam de spus.
- Nu pot sesiza ca esti tatal meu.Nu stiu ce ai facut in tot acest timp, nu stiu de ce ai parasit-o pe mama! Nu ai idee prin cate am trecut. La ce te-ai mai intors tocmai acum ? Era mai bine daca nu te cunosteam deloc. De ce acum?
Nu imi raspundea. Puteam vedea doar cum o lacrima de pe obraz , cazuse direct pe blugii sai negrii matlasati.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfic“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
