22 Decembrie. Aproape o saptamana a trecut. de cand nu o mai vazusem pe Patricia si aveam emotii neavand nici o idee despre ce ar avea sa urmeze dupa. Deabea asteptat sa vad reportajul la televizor, mai ales acesta fiind un mic cadou din partea lui Zayn, Tamarei.
Priveam cum fiecare fulg de nea se lipea de geamul bucatariei. Dinspre copaci risti si ruginii, bate un vant rece ca gheata. Natura mohorata se incovoaie la contactul cu aerul rece si incearca sa reziste cu demnitate in fata iernii ce se instaleaza in forta. Abandonata la cheremul temperaturilor scazute, natura face eforturi disperate sa lupte cu frigul ce-ti taie respiratia. Nevoia unei raze de caldura, care sa alunge frisoanele necontrolate, poate fi citita pe chipul oricarei plante din jur.
Un fior rece, specific unei ierni geroase, domina intregul peisaj. Frigul patrunzator a intrat in scoarta copacilor adormiti, iar trosnetele crengilor inghetate se aud pana departe.
Era un sentiment placut.
O mana rece o simt pe coapsa mea stanga, incremenind si simtind fiorii de frig intrand in mine. Ma intorc brusc si zambesc cand vad fata frumoasa a lui Harry. Isi urca mana pe umarul meu si ma apropie de el.
-Vrei sa iesim afara? intreba rapid, eu prinzandu-mi mana in a lui.
Mi-am mijit ochii la el, speriata, nestiind ce voia sa faca.
-Ce? intreb, zambindiinu-i
- Doar sa iesim afara atat. Spuse el, ochisorii lui verzi de catelusi afisandu-se pe fata lui.
- Bine, dar nu mult. Nu ma simt prea bine si …
- Ia asta pe tine si te astept afara. – spuse amuzat, aruncandu-mi jeaca neagra de pe scaun.
- Hai odata!- spun, trecand pe langa el si iesind pe usa din bucatarie ce ducea afara, el urmandu-ma amuzat de reactia mea.
Sincer, nu stiam ce planuia dar eu nu voiam sa ma intorc inghetata si plus cu cativa turturi de gheata lipiti de parul meu.
Uram iarna, oarecum. Stiam ca iarna era anotimpul preferat al fiecarui copil pentru ca sosea Craciunul, dorintele magice ce doreau sa li se indeplineasca, cadourile gasite sub bradul de Craciun si toate astea alaturi de familie.
La mine Craciunul, era o aducere aminte la ceea ce facuse tata in urma cu 19 ani.
Am inchis usa in urma noastra, aerul rece loviindu-mi obrajii imbujorati. Am respirat aerul proaspat, simtind exact ce nu voiam : natura.
- Hai! Spune Harry spre mine, eu doar urmariindu-l cu pasi mici si incalciti.
Am intrat in padurea din spatele casei, simtind doar cum fiecare creanga se lipea de mine odata cu zapada ce cadea de pee le.
- Harry, ne indepartam prea mult de casa, nu vreau sa ne pierdem. Spun in timp ce amandoi inaintam cat mai repede, casa fiind din ce in ce mai mica in spatele nostru.
Zambeste usor, dandu-si ochii peste cap la spusele mele si pranzandu-ma mai puternic mana in palma lui.
- Inca putin, nu te vei pierde, crede-ma! ma asigura el, chicotele lui auziindu-se din fata mea.
- Cum spui tu . . .
- Si e foarte frumos! – ma corecta, nefiind sigura de reactia lui.- Eu as vrea oricand sa stau aici doar ca nu e timp chiar de toate.- adauga.
Inaintam mai mult si simteam cum deja degetele imi inghetase si parul la fel. Imi era dor de casa, mai mult de toata caldura ce acum nu o puteam avea doar din cauza jocurilor inutile ale lui Harry. Puteam juca sah in casa sau chiar cu mingea, orice dar nu afara.
CITEȘTI
Tocmai el (Harry Styles fan fiction)
Fanfiction“Ce pot face? Cum de mi s-au întâmplat mie toate acestea? De ce? De ce mie? De ce ei? De ce nu lui? Din nou, aceleași întepături în inimă, aceleași vise spulberate care nu se pot îndeplini, încă o pernă umplută de lacrimi, încă o durere. Singurătate...
