Hopeless

Hopeless Trei

"Trebuie sa iti impachetezi lucrurile Olivia"  imi reaminteste doamna Marta pentru a doua oara in dimineata asta.

"Stiu. Azi le voi împacheta" este la fel de emotionata ca in prima mea zi de scoala. S-a panicat doar pentru ca nu mi-a gasit un elastic de par iar panica ei a reusit sa ma sperie indeajuns de tare incat sa-mi faca ziua oribila.  Dar mai tarziu am inteles, ea de fapt era speriata de cum voi reactiona cand imi voi vedea colegii inconjurati de parintii lor. A fost in regula totuși, m-am mulțumit doar cu ea.

"Ai spus acelasi lucru saptamana trecuta" daca urasc ceva, acel lucru este impachetatul hainelor. Dulapul meu inoata in dezordine dar nu fac nimic in privinta asta, pana la urma nu este punctul meu forte.

"De data asta vorbesc serios"

"Si asta ai spus săptămâna trecută"oftez și îmi spăl farfuria din care am luat micul dejun.

"Imi voi imacheta hainele, azi"  privesc cu coada ochiului cum femeii din dreaapta mea i se formeaza un zambet invingator.

Mereu iese cum vrea ea...

Cand ajung in camera, îmi pun toate hainele intr-o gramada, alegând cele mai bune dintre ele. Hainele cumparate ieri sunt primele pe care le pun in bagaj, iar restul la urmă. Îndes și câteva carti pe care nu am apucat sa le citesc in vara, iar când bagajul este aproape terminat, apare Dakota in tocul uși.

"Hei soare" ma întâmpina, bine dispusă.

"Hei" o salut ezitând câteva secunde înainte.

"Ce faci aici?" Isi plimba privirea prin camera mea dezordonată.

"Impachetez. De asta e așa multă dezordine" ma explic eu cât timp ea rade.

"Olivia, la tine mereu e dezordine"

"Nu-i adevărat!" Îi neg afirmația, scoțându-i limba când îmi arunca o privire care spune 'stii și tu am dreptate'

Ne contrazicem pana când îmi termin de împachetat toate bagajele, iar ea începe sa imi insire cursurile optionale pe care și le va alege. Eu nici măcar nu m-am gândit la ele, iar ea deja le stie pe dinafară.

"Ce ai avut ieri la cafenea? Nu ți-au plăcut băieții? Sa stii ca sunt foarte amabili" isi prinde parul scurt cu un elastic și se sprijină de perete.

"Nu stiu ce am avut. Si de ce crezi ca are legatura cu ei? Sunt de treaba, și chiar mi-au plăcut"

"Apoi ce s-a întâmplat? E legat de tatăl tau? V-ați certat sau ceva de genul asta?"

"Abia de dă pe acasa, cum sa ne certam?" Îmi păstrez un ton usor ironic si mă întind in pat.

"Începi sa ma enervezi, spune-mi apoi ce naiba ai avut" se aruncă langa mine și după felul in care ma privește, stiu ca a vorbit serios.

"L-ai văzut iari pe tipul care a spart masa, nu-i așa?"

"Da, unde vrei sa ajungi cu asta?"

"Doar asculta, și nu ma întrerupe" aproba usor din cap asteptand sa continui "Ei bine, m-a cam atras ceva la el. Și e ceva neobișnuit, e vorba de mine pana la urma. Eu care eram imună la toate farmecele tipilor, și acum apare băiatul asta in cafenea, se comporta ca un psihopat sărit de pe fix care sparge mese, și cu o singura privire m-a și lasat fără aer"

"Nu cred" rostește pe un ton pițigăiat care ma face sa îmi duc mâinele la urechi "deci nu pot sa cred. Chiar am început sa ma îndoiesc de orientarea ta sexuală fată, și acum îmi spui ca îți place de un baiat"

"Hai ca exagerezi deja. N-am spus ca îmi place de el" știam ca e o idee rea, nu trebuia sa deschid subiectul asta. Oricum nu-l voi mai vedea niciodată. Și acum am pe cap o Dakota care nu-și mai tine gura.

"Sunt așa de bucuroasă" bate din palme iar eu îmi dau ochii peste cap.

"Stii ca nu o sa-l mai vad vreodată, nu?"

Expresia ei se schimba total și când se ridica in fund isi dă o palmă peste frunte.

"O sa ma omor. Ce ma fac cu tine, ia spune" isi musca buzele și isi duce suvitele ieșite din elastic după urechi. Vorbește mai mult pentru ea decât pentru mine.

"O sa continui sa mă iubești"

O privesc pe sub gene dar nu îmi place ce văd. Strâmba din nas și isi încrucișează brațele.

"Speram sa te vad și eu intr-o relație înainte de facultate"

"Nu începe cu asta"

"Sper totuși că anul ăsta sa-ti vină mințile la cap și sa acorzi și tu o șansă unui baiat, măcar așa, sa treci si tu printr-o relație"

O privesc circumspectă și îmi duc mâinile sub cap.

"Am avut mai multe relații. Ce vorbești?" 

E genul acela de fată care vrea sa treacă prin cât mai multe relații, pentru a câștiga experiență in urma lor.

"Dacă ieși la câteva întâlniri nu înseamnă ca gata, esti deja intr-o relatie" isi da ochii peste cap.

Dintre noi doua, ea e cea experimentată pe când eu, sunt cea care nu are habar de nimic.

"Cum spui tu" nu am chef sa continui discuția asta și mi se pare mult mai bine dacă schimb subiectul "La ce ora îți pornește autobuzul?"

"La cinci dimineața" mi-a răspuns după o privire care dacă ar putea, m-ar fi ucis. A observat ca schimb subiectul dar s-a resemnat. Și o iubesc pentru asta.

"E bine apoi, vei ajunge repede in Seattle"

Asta e partea nașpa.  Când după patru ani, trebuie sa-ti iei rămas bun de la cea mai buna prietenă doar din simplu fapt că mergeți la facultăți distante.

Dimineața urmatoare am stat sub dus patruzeci de minute, doar pentru a amâna întâlnirea cu tata. I-am auzit vocea din hol, schimba doua vorbe cu doamna Marta. Știam ca ajunge azi, speram totuși ca nu atat de repede. Ar fi trebuit sa ma obișuiesc deja cu revenirile lui acasa, dar mereu e ciudat și stânjenitor sa dau ochii cu el după doua-trei săptămâni in care e plecat.

Mi-am făcut curaj știind ca trebuie sa trec și prin asta, am intrat in sala de mese unde l-am găsit luându-și micul de jun.

"Buna dimineața" zambesc politicos și ma așez in stânga lui.

"Buna Olivia, ce mai faci?"

"Tocmai m-am trezit. Cum a fost in călătorie?"

"La fel ca celelalte. Obositoare"

Conversatia noastra decurge la fel ca toate celelalte, seci si fara rost. Tata isi mananca micul de jun iar eu mă joc cu degetele in poală.

"Merg sa o salut pe doamna Marta" aleg sa dispar din incaperea aia tensionata si intru smiorcaindu-mă in bucatarie.

"A fost atat de rau?" E primul lucru pe care îl aud.

"A fost ingrozitor" imi sprijin barbia in palme iar ea pufneste revoltata.

"Este mai prost dispus decat de obicei" 

"Am observat. Ma intreb de ce o mai venit acasa"

"Nu vorbi așa, Olivia" ma priveste cu ochii minjiti.

"Dar asa face mereu" rostesc cu gândul ca in mai puțin de 24 de ore voi fi la sute de kilometrii distanță de casă.