Hopeless

Hopeless Saptesprezece

"Mi-ar prinde bine o petrecere" admit când Cailtin și Briana vorbesc despre petrecerea de halloween dată de câțiva studenți din anul 3.

"Petrecerile date de ei sunt foarte faine"

Briana pare foarte încântată vorbind despre petrecere in timp ce Cailtin tratează situația cu indiferență. Am vaga impresie ca este încă afectată de despărțire. Deși sunt puțin confuză pentru ca are sentimente pentru Jiulian dar ține și la Chase.

"Cu ce te vei costuma?" ma întreabă Briana.

Nu m-am gândit la asta însă nici nu credeam ca voi avea nevoie de costumație. Pana la urma suntem la colegiu, nu la scoala generală.

"Cu nimic, nu am nici un costum" ridic din umeri si termin de scris un eseu la engleză. In felul acesta voi avea tot weekendul liber și voi avea mai mult timp liber, adică de lenevit.

"Trebuie sa te costumez cu ceva" vocea ei urca cu câteva octave iar Cailtin isi da ochii peste cap.

"Las-o balta Bri, e ok dacă merge necostumată"

Intervine Caitlin și apreciez indiferenta pe care o emană, probabil e din cauza că mereu o vedeam entuziasmată și plină de viață.

"Nu, nu-i ok. Hai sa mergem la mine in cameră. Mi-am păstrat costumul de anul trecut și ți-l pot împrumuta dacă dorești"

Ridic din umeri și accept. Sincer, mi-e indiferent dacă apar la petrecere într-un costum sau in haine obișnuite însă sclipirea din ochii Brianei nu mă lasă s-o refuz.

"Pe mine ma găsiți tot aici" mormăie Caitlin trăgându-și cuvertura peste ea.

Îi fac cu mâna și închid usa in urma mea. Briana începe sa îmi povestească despre profesorul nou de ecologie dar mintea mea e prea îndepărtată ca să-i lege cuvintele. Tot ce vad in haosul din capul meu, e imaginea ei. Și brusc îmi reamintesc că am nevoie de o schimbare.

"Este vreun salon prin apropriere?" o întreb și ma relaxez puțin când privirea ei calmă îmi dă de inteles ca nu s-a supărat pentru faptul ca a fost întreruptă.

"Da, dar trebuie sa îți faci programare mai întâi"

Clatin din cap apoi îmi bag mâinile in buzunare.

"Vrei sa te tunzi?"

Isi înclină capul pentru a mă privi in ochi. Nici eu nu stiu exact ce vreau. Stiu doar ca nu vreau să arăt exact ca ea. Nici nu mă mir că tata tot pleca de acasă, probabil îi aminteam prea mult de ea și pentru prima oară în viața mea, îl inteleg perfect. Îi inteleg motivul pentru care prefera sa plece in călătorii de afaceri decât sa stea in preajma mea.

Știam ca seamăn cu ea, o auzeam chiar și de la vecini. Îmi era aproape indiferentă până acum câteva zile și simt că o urăsc pentru fericirea pe care o emana, și îmi este ciudă sa o stiu împlinită langa un bărbat grozav in timp ce tata se tot înfundă in munca și singuratate.

Trebuie sâ îl sun din când in când, sa îl asigur că nu ma voi mai îndepărta de el.

"Cred ca da"

"Dacă vrei îți fac eu o programare. Doar spune-mi când"

Îi zambesc recunoscătoare și intru pe urmele ei in camera.

"Pe săptămâna viitoare. Nu contează ziua"

Camera este împărțită in două iar diferența dintre cele doua jumătăți se poate observa și cu ochii închiși. Partea Brianei este de un violet deschis încadrat de câteva tablouri cu flori iar pereții din partea cealaltă sunt închiși, cu tot felul de postere cu femei dezbrăcate.

"Colega ta de camera e lesbiană?"

Începe sa radă de îndată ce îmi aude întrebarea.

"Colega mea de camera...e un baiat"

Îmi ridic sprâncenele uimită crezând că glumeste însă după privirea ei inexpresivă realizez că vorbește serios.

"E permis așa ceva?"

Acum realizez ce mult noroc am avut cu Cailtin. E cea mai buna colega de camera pe care și-ar fi dorit-o oricine.

"Nu stiu. Dar acum doi ani când m-am înscris aici, era criza de locuri și s-a permis împărțirea dormitoarelor între fete și baieti"

"Dar Cailtin era singură când am ajuns eu"

"Și Caitlin avea o colega de cameră anul trecut insă ea a rămas însărcinată și s-a lăsat de facultate"

Mi se ridica parul de pe mâini când o aud. A rămas însărcinată la facultate...probabil nu-i o mare chestie, nu este prima și nici ultima care a rămas însărcinată in facultate, însă mie mi se pare cu adevărat o problemă, o problemă majoră care îți poate schimba viitorul cât ai clipi.

"L-am găsit" chițăie scuturându-și costumul în fata ochilor mei.

Îi iau materialul negru între degete privind încruntată costumul care seamănă mai mult cu o rochie strâmtă și minusculă.

"Ăste este costumul?"

Îmi ridic sprâncenele când aprobă din cap. Dacă această rochie este considerată un costum, nu voi fi surprinsă dacă restul fetelor vor defila aproape goale la petrecere.

"Ce e in neregulă cu el?"

Își coboară ochii pe costum încercând sa-i găsească un defect dar problema este ca nu are unul. Este neagră cu un decolteu adânc, atat de adanc încât dacă as imbraca-o mi s-ar vedea tatuajul dintre sâni.

"Nu-i nimic in neregulă. Dar nu este un costum, ci mai degrabă o rochie de seară"

Își dă capul pe spate râzând si mai scoate din dulap o cordeluță cu urechi de pisică.

"Nici cu astea nu-i considerată rochia un costum?" întreabă, pare sa se distreze pe seama mea căci iar pufneste in râs.

"Ai cumva și o coadă?" rostesc ironică iar când hohotele ei de ras devin tot mai zgomotoase, îmi dau ochii peste cap.

"Din păcate nu, dar dacă vrei îți fac rost de una"

"Nu mulțumesc" 

Dintr-un motiv necunoscut mie, Briana continuă sa râdă chiar și când îi iau din mâini cordeluța cu urechi.

Deși o întreb ce i se pare atât de amuzant, nu-mi răspunde, ci își înfășoară mâinile in jurul stomacului încercand să pună capăt hohotelor ei de ras.