Hopeless

Hopeless Douzeci si sase

Pentru ca am vrut...

Acele cuvinte pur și simplu nu îmi ies din minte. Se repetă constat și simt ca înnebunesc.

Zâmbetul lui atotștiutor nu dispare nici când mă încrunt spre el. Și îmi vine sa-i arunc ceaiul abia comandat, în față.

Nu trebuia să accept să iau prânzul cu el, dar a schimbat subiectul despre sarut atat de rapid încât abia am conștientizat asta.

Mă bucur ca a făcut-o? Logic.

Mă bucur de prânz? In nici un caz.

Mâncarea din fata mea nu are nici un gust, și mă chinui să inghit pastele pe care mi le tot indes in gură.

Decât sa schimb doua vorbe cu el, mai bine mă strofoc cu înghițitul mâncării. Orice variantă e mai bună decât intratul intr-o discuție jenantă.

Pentru ca am vrut

Ce răspuns mai e și asta?

Nu unul coerent, cel puțin.

La ce sa mă astept din partea lui, pana la urmă?

A spus-o și el, e imprevizibil.

"La ce te gândești așa de intens?"

Îmi ridic ochii din farfurie, înjurând-l in gând pentru liniștea pe care a distrus-o.

"Nu cred ca vrei sa afli" mormăi luând o gură de ceai.

"Acum sunt curios"

"M-am gândit la locul potrivit in care ți-aș putea îngropa cadavrul după ce-o sa te omor"

Am rostit fiecare cuvint clar, cu o expresie cât de serioasă, aparent Darren a încercat sa isi păstreze o expresie la fel de serioasa, însă zâmbetul lui și sclipirea din ochi, ii dădeau de gol amuzamentul.

"Și cum ai de gând sa ma omori? Sunt de doua ori cât tine"

Își trece mâna prin par, dându-și suvitele din ochi, după care mă privește lung. Intensitatea din privirea lui îmi fac obrajii sa mi se coloreze și să-mi facă buza inferioară sa tremure sesizabil.

"Am multe idei"

Ridic din umeri, luând o gură din paste si sper ca in felul asta, Darren va trece cu vederea prostiile care mi-au dat de gol emoțiile.

Emoțiile, mi-e greu sa accept asta, dar din nefericire...e adevărat.

Nu stiu cum, dar Darren a reușit sa îmi provoace așa ceva...

"Vrei sa ieși cu mine?" a întrebat iar inima mea a sărit peste câteva bătăi.

Am încetat sa mai respir și ochii au început sa ma usture pentru ca, am încetat chiar și cu clipitul.

Nu stiu cum reușește sa sară de la un subiect la altul, dar o face atat de bine încât mereu reușește sa ma ia pe nepregatite.

"Tocami am ieșit, Darren" îmi păstrez un ton neutru dar adevarul e că, mai am puțin și ma scurg pe scaun mai rau ca o înghețată.

"La o iesire adevărată, Olivia"

Mi-am permis sa clipesc ca apoi să-i privesc verdele ochilor. Nu glumeste, și-mi este greu sa accept una ca asta.

Vreau sa ies cu el la o întâlnite adevarata? Nu am nicio idee. Iar fluturii din stomac nu ma ajuta deloc să îi ofer un răspuns, ci mai degrabă mă împing spre baia restaurantului pentru a vărsa mancarea inghitita în ultimele douăzeci de minute, și aia cu greu.

Rămân totuși pe loc, cu ochii aproape ieșiți din orbite și mâinile fixate pe cana de ceai. E prea fierbinte dar nu sunt in stare să-mi mișc degetele de pe ea.

"Sau te vezi deja cu cineva?"

Clatin din cap și îmi impun să-mi revin.

"Nu, nu ma vad cu nimeni"

S-a uitat la mine atat de mult încât am început să ma incrunt. Nu mai voiam sa deschid gura, dar n-am avut de ales.

"Presupun ca o sa ies cu tine"

Și-a înclinat capul, cu zâmbetul lui clasic pe chip. Nu parea prea surprins, dar am observat o urma de ușurare in ochii lui.

"Dacă nu iese cum îți imaginezi, să nu te aștepți la scuze din partea mea"

A făcut un gest spre el. Zâmbetul lui făcea totul să pară o glumă, dar m-am întrebat dacă era într-adevăr preocupat de asta.

"Sunt dispusă să-mi încerc norocul"

"Bineînțeles, fiindcă sunt un tip grozav"

Mi-a făcut cu ochiul, regăsindu-și încrederea cu care am început sa ma obișnuiesc.

"Voiai doar sa te asiguri ca stiu și ca apreciez asta, corect?"

I-am continuat jocul și m-am bucurat de rasul lui. Doamne, sunetul acela poate deveni preferatul meu.

"Corect" a spus cu un zâmbet întinzându-se lent pe fața lui.

In mai puțin de patruzeci de minute eram din nou in cămin. Am găsit-o pe Cailtin urmărind un film de pe laptopul meu.

"Drăguț laptop"

Mi-a zâmbit strâmb și și-a dat parul după urechi.

"Laptopul meu a rămas la Chase și nu erai aici ca sa ți-l cer"

"Aveam telefonul la...Stai ce?!"

Îmi ridic sprâncenele, ignorând amuzamentul din privirea ei. Deși acum nu prea îl am la inima pe Chase, mă bucur enorm pentru Cailtin. Pentru ca evident, sclipirea din ochii ei nu e datorata amuzamentului, ci e datorată lui.

"Da. S-au întâmplat atat de multe chesti in astea doua zile"

"Ce mai aștepți? Povesteste-mi"

"Am ieșit cu Abby la 'o bere' dar aparent, nu a fost doar una, și după multe discuții care îl aveau pe Chase ca subiect principal, m-a îmbărbătat și alcoolul din organism și Abby..."

"Treci direct la subiect" am strigat cu ochii pe ea, fiindcă o cunosc suficient de bine și stiu ca acum îmi povestește chiar și fiecare detaliu neimportant.

"Suntem împreună" a chițăit fericită și și-a mușcat buzele ca sa nu râdă. Rasul exprima perfect starea ei de spirit. Era clar încântată și eu m-am simțit cuprinsă de o fericire frenetică când am luat-o in brațe.

"Sunt așa de bucuroasă pentru voi" i-am soptit in păr.

Sunt curioasă dacă Chase i-a pomenit vreodată de cina aia și mă tentează ideea de a o întreba, însă nu vreau să-i stric in niciun fel bucuria.

Au trecut câteva zile bune de la acea cina dar nimeni nu mi-a dat un semn ca ar sti ceva, singurii din campus care stiu —si sper că-s singurii— sunt Chase și Darren.