Hopeless

Hopeless Cinci

"Așa face el mereu, nu îl lua in serios" îmi spune Caitlin "Revenind la petrecerea din seara aceasta"

"Ce petrecere?" întreb eu.

"Petrecerea de inceput de an" fata cu umbre gri imi zâmbește așezându-se pe patul meu.

"Dar este de abia luni" ma incrunt confuză, petrecere de început de an? Nu am mai auzit de așa ceva.

"Da, și?"

"Cursurile abia au inceput si deja se dau petreceri?" se privesc timp de doua secunde și dau afirmativ din cap.

"Aici se tin petreceri mereu" ma înștiințează colega mea de cameră.

"Ar trebui sa vii si tu" intervine Briana. Nu suna bine, ultima data cand am fost la o petrecere am sfârșit intr-o baie, dându-mi aproape duhul de la băutură.

"Serios, așa măcar îți facem cunoștiință cu câțiva prieteni" E rândul Caitlinei sa vorbească, iar sclipirea din ochii ei aproape mă convinge.

Aproape.

"Nu stiu ce sa zic, încă sunt obosită după drum. Nu de mult am ajuns in oraș"

"Haide, o sa îți placă" spun ele la unison.

"Dar nu stau mult"

Nu imi vine sa cred ca am cedat atat de usor. Adevarul e ca sper să-l revăd, să-l întreb ce a făcut in orașul meu. Să-i mai văd încă o dată ochii.

Cum? Explică-mi tot, vine mesajul Dakotei.

Nu stiu cum dar l-am găsit in camera mea. Nu înțelege gresit. E prieten cu colega mea de cameră, răspund imediat.

Fetele au ieșit la prânz iar eu am rămas singura in camera, cel puțin așa voi avea posibilitatea sa ma odihnesc puțin.

Mai schimb câteva mesaje cu Dakota iar după o jumătate de oră in care il tot readuce pe Darren în discuție, încetez sa îi mai răspund. Îmi pun alarma sa sune la 17:30 și ma întind in pat.

Deși nu este la fel de comod ca patul de acasa, ma conformez și mă las trasa in lumea viselor.

"Unde se tine petrecerea?" O întreb pe Caitlin.

"In apartamentul unui prieten. Acum haide, pregătește-te"

Mă întind de doua ori si ma sprijin de coate, privind-o. A aprins micul televizor si l-a pus pus pe un post cu muzică.

"Cum ar trebui sa ma îmbrac la petrecerea asta?"

Chiar nu am nici o idee. E prima data când voi participa la o petrecere de facultate. Prima petrecere din NY.

"Poti sa te îmbraci cum vrei. In ce te simti tu mai comod dar nici in pijamale sa nu apari" glumeșe ea.

Imi dau ochii peste cap când îi aud remarca. Deschid ușile dulapului si o îndemn sa se uite prin el.

"Ce zici?"

"Hmm, nu ai gusturi rele deloc" constata ea. Se uita printre haine, dând umerașele la o parte, una câte una iar când găsește un top negru din piele, scoate un sunet surpins.

"Probează-l" isi întoarce privirea spre mine și scoate umerașul pe care se află topul.

"Serios?" întreabă ea surprinsă.

Îmi dau ochii peste cap usor ironică și rad când chițăie si scapă de tricoul ei.

"Cât de mult îmi place" admite ea.

Topul nu-i ajunge mai jos de talie, iar piercing-ul ei din buric se iveste usor.

"Te-a durut?" Arat spre buricul ei când primesc o privire confuza.

"Puțin, primele zile a fost mai rau. Dar după, abia l-am simțiți" ridică din umeri uitându-se  la reflexia ei in oglindă.

"Cu o fustă de blugi s-ar potrivi perfect"

Ma privește câteva secunde iar după ce ma afirmă isi deschide dulapul.

"Vrei sa spui cu una ca asta?"  Ridica in aer o fustă din blugi. Ma bufnește rasul când ridică sugestiv din sprâncene.

Îmi scot și eu din dulap un top asemanator, doar ca al meu nu este din piele, ci din material. Cum nu am avut suficientă încredere sa ma rad in dimineața asta pe picioare, din cauza dușurilor mixte, mă limitez la a purta o pereche de jeanși albaștrii, cu mici rupturi. Pare suficient de sexy ținuta, dar și decentă. Parul mi-l las normal, deși intenționam sa îl buclez. Îmi va lua undeva între 40-60 de minute și nu dispun de atat timp. Este prea lung ca să mai fac ceva cu el, și acum chiar mă gandesc serios sa îl tund puțin. Mai ales când observ ce repede isi buclează Caitlin parul. Al ei abia îi trece de umeri pe când al meu îmi ajunge până la talie.

Încerc sa mă machiez discret dar totuși nu rezist tentației și îmi trag câte o linie pe pleoape cu tușul colegei mele. Mai adaug puțin sclipici și realizez ca acesta îmi scoate ochii căprui in evidentă. Prea mult as putea spune, dar ținând cont ca e prima mea petrecere aici, de ce nu?!

Apelul telefonic al colegei mele ne anunța că suntem așteptate. Ma încalț repede cu o pereche de ghete suficient de înalte și o urmez pe Caitlin in parcarea campusului.

După ce urcam in mașină, îmi fac timp și îl analizez pe băiatul din locul șoferului. Nu îi observ prea bine chipul din cauza întunericului dar după felul frumos in care s-a prezentat, pot spune ce e drăguț. Chase, căci așa îl cheamă refuza sa-i spună colegei mele cum a făcut rost de masina. O conversație pe care nu o inteleg deloc, fiind total pe lângă.

Coboram din masina odată ce Chase oprește motorul, iar eu o iau pe urmele celor doi, privind din când in când stelele ce apar pe cer. Urcam patru etaje iar eu deja vreau sa scap de pantofii ăștia. Sunt incomozi, trebuia sa incalt o pereche de converși. Chase deschide usa și o ia înainte, in timp ce Caitlin îmi prinde încheietura și îmi face semn sa o urmez. Muzica rock îmi dă o stare de bine, iar oamenii care isi mișca trupurile prin tot apartamentul, mă fac sa realizez că petrecerea asta e la fel ca cele de acasă.

Ne oprim in fața unei canapele lungi iar Caitlin îmi da drumul la mâna.

"Hei lume, faceti cunostinta cu colega mea de camera. Olivia"

Îi privesc pe rând pana dau de ochii pe care voiam să-i revăd. Îi zambesc iar el se încruntă.

Îmi mut privirea stânjenită spre celelalte persoane, făcând cunoștiință cu fiecare in parte. Mai puțin cu el. Pulsul îl aud usor peste muzica dată la maxim și ma întreb dacă e din cauza situației in sine sau din cauza lui.

"Continuam jocul?" intreaba cineva din grup.

"Ce jucam?" Se interesează Chase.

"Am/n-am facut niciodata"

"Pe bune? Va mai jucati asta?" tonul meu e o combinație între ironie și uimire.

"Da! Ai o problema cu asta?" se rasteste blonda de langa Darren la mine. Abby, cred.

"Se pare ca are o problema. Nu stiu de ce a mai aparut aici" imi ia aproximativ treizeci de secunde sa realizez ca vocea ragusita si groasa îi apartine lui Darren.

Primele cuvinte rostite de el, care clar mă includ,  nu puteau fi mai frumoase decât atat.

"De ce ai crede ca am o problema? Nu am, ca sa stii și tu" îi întorc moneda și folosesc același ton pe care l-a folosit și el.