Hopeless

Hopeless Douazeci si trei

Incerc sa rezolv un exercitiu la matematica, dar oricat de mult as incerca rezultatul nu îmi iese corect.

"Urasc matematica" soptesc si imi las capul pe masa, bucurandu-ma de linistea din biblioteca.

Este abia ora 16:00 dar biblioteca este destul de goala. Am observat prin jur doua studente la una din mese, plus inca un student pe care l-am mai vazut la cursul de chimie.

Imi masez tamplele incercand sa scap de migrena pe care o am inca de dimineata. Abia am dormit azi noapte, am stat treaza incercand sa imi termin unul din proiecte iar când am adormit, am făcut-o cu capul pe masa de birou.

M-am trezit la 5 dimineata, cand Caitlin venea de la nu stiu ce petrecere. Pe deasupra ca ma doare capul ingrozitor, mai am si gatul amortit. Pozitia aia cu capul pe birou era incomodă.

"Ai nevoie de ajutor?" raman nemiscata dar muschii mi se incordeaza instantaneu la auzul vocii lui.

Ma ridic si imi bag notitele in geanta.

"Am terminat pe ziua de azi, dar multumesc totusi" si fara sa il privesc, o iau spre ieserea din biblioteca.

"Oliva, asteapta"

"Mă grăbesc"

Maresc pasul cand ii simt prezenta in spatele meu. A trecut cateva zile bune in care am avut parte de non-Darren, si mi-a placut. Sa fiu a naibi de nu planuiesc sa ramana asa.

M-a dat peste cap când m-a sărutat și in mod clar, m-a dat peste cap și când a părut de mână cu aia.

"Macar lasa-ma sa iti explic"

O spune atat de subtil, dar știm amândoi ce vrea el defapt sa îmi explice.

"Ce te face sa crezi ca am nevoie de explicatiile tale?"

Clatin amuzată din cap și trec strada cu Darren pe urmele mele. Urăsc golul din stomac care nu vrea sa dispară și pulsul pe care mi-l aud până in urechi. Asta se întâmpla doar din simplul fapt ca e aici, langă mine. Și dacă trebuie sa scap de el pentru a-mi reveni, asa voi face.

"Eu am nevoie ca tu sa mă asculți. Am procedat gresit după ce ne-am sărutat și nu vreau sa ai o parere proasta despre mine"

"Stai liniștit, n-am nici o părere despre tine"  Fac eforturi supraomenești să îmi țin ochii departe de privirea lui verde și tot ce vreau e sa dispar cât mai repede de aici "Acum poți înceta din a te ține după mine" adaug și măresc pasul.

Nu ma opresc doar când ajung in camera mea și urăsc faptul că golul din stomac e tot aici.

***

"Daca nu termin de rezolvat alea la matematica o sa am restanta" imi rotesc inelul de pe deget cat timp le privesc pe Caitlin si Briana, cum isi dau unghiile cu oja.

"Calmeaza-te Olivia, nu o sa ai nici o restanta. Doar pentru ca nu te pricepi la cateva exercitii" ma linisteste Briana iar Caitlin o aproba.

"De data asta ii dau dreptate" arata spre Briana si isi scutura degetele.

"Jena e in oraș" mormăie Briana.

Caitlin își da ochii peste cap și începe sa schimbe posturile la tv.

"Pff, asta mai lipsea"

"Cine-i Jena?" Ma trezesc eu, întrebând.

"Tipa pe care Darren a adus-o anul trecut in grupul nostru"

"E o nenorocita care are impresia ca e buricul pământului"

Le ascult curioasa cat îmi povestesc despre aceasta Jena. Oare e aceeași fata cu care l-am văzut in mall?

"De unde e Jena asta?"

"Din Londra" spun ele la unison.

Nu mai am nici o îndoială. E ea...

"Okay, și ce faceți deseară?"

Deși sunt curioasa și îmi doresc sa aud cât mai multe despre ea, sau despre 'relația' dintre cei doi, nu vreau sa îmi strice ziua mai mult decât a făcut-o Darren, sau orice are legatura cu el.

"Ținând cont ca este deja noua seara, nu vom face nimic. Eu am pofta de pizza, ce ziceți? Comandam una?" Ne întreabă Briana care deja formează numărul unei pizzerii.

Caitlin ridica nonșalantă din umeri iar eu ma limitez la a apropa.

"Cum ti se pare noul tau job?" O întreb pe Briana după ce pune capăt apelului.

"E mai greu decât ma așteptam" Face o grimasa și își impreuneza buzele.

"De ce?" Ma așez intr-o poziție turcească și astept sa îmi răspundă la întrebare.

"Am încurcat comenzile, am spart doua căni de cafea si era cât pe aici sa vars un ceai fierbinte pe Hasen"

Caitlin pufneste in ras iar Briana arunca cu un tricou in ea.

"Nu-i amuzant, de ce razi?"

"Cum sa nu fie amuzant? Era sa verși ceai pe săracul baiat!" Continua Caitlin sa rada.

"E jalnic" mormăie in barba proaspăta angajata.

"Gata gata" încerc sa diminuez jena Brianei "Și eu am pățit la fel când m-am angajat anul trecut"

"Esti o prietena adevarata, mersi mult Olivia" rostește încruntandu-se spre colega mea de camera.

In următoarea jumătate de ora, mi-am dat și eu unghiile cu oja fiind atenta la poveștile de la petrecerea din seara trecută. Era aniversarea unui student din casa fratiei, a împlinit 23 de ani ceea ce inseamana ca anul acesta absolvă.

"Hai sa coboram după pizza și mai stam la o tigara" își trage geaca peste hanorac și își culege pachetul de țigări. Briana îi copiază exemplul așteptând sa cobor și eu din pat.

"Mergeți voi, eu oricum nu fumez"

"Haide și tu, am ceva de povestit" mă roagă Briana.

Ma resemnez si îmi îmbrac paltonul. Frumoasa combinație, as putea spune. Pantaloni de trening și palton.

"E foarte frig" constata Caitlin care are o geaca din piele minuscula. Abia de îi ajunge la talie.

"Trebuia sa te îmbraci mai gros" ii spun cât timp îmi înfășor eșarfa in jurul gâtului. Aerul rece al iernii e din ce in ce mai persistent.

"Rezist câteva minute in frig" vine replica ei.

"Uite, comanda noastră a ajuns" Briana mareste pasul spre poarta campusului scoțându-și o bancnota din buzunar.

Caitlin își aprinde tigara și îi pasează pachetul fetei cu reflexi gri in par.

"Ce aveai de povestit?" îmi înmânează cutia de pizza pentru a-și putea aprinde țigara.

"Nimic, doar voiam sa te scot puțin din cameră" ridica din umeri și trage doua fumuri din țigară.