Hopeless

Hopeless Douzeci si opt

Pleoapele îmi erau închise de mai bine de patruzeci de secunde. Mâinile mi se plimbau frecvent prin par, cât timp atenția îmi era fixată pe versurile unei piese necunoscute care emana tot ce simteam in acel moment. Ce simteam era greu de descifrat, in fond, nici eu nu știam cum sa le disting. M-am lasat dusa de val, in schimb, și am continuat sa îmi mișc corpul pe ritmul muzicii, ținându-mi ochii închiși.

Ultima data când am verificat, doua ore au trecut de la amânarea întâlnirii mele. Deși mă irita al naibi de mult faptul ca am fost lăsată balta, acum, fiind in acest club imens cu muzică innebunitor de ademenitoare, nici macar nu-mi mai pasa. Cailtin se asigura ca dau peste cap shoturile aduse de ea, după care mă lăsa in voia mea sa dansez.

La un moment dat, am simțit doua brațe in jurul taliei mele. Îmi simteam inima in gât și fiorii care îmi furnica pielea atinsa de brațele alea, îmi confirmau bănuiala. Asta și o anume brățară pe care am văzut-o doar la un singur om.

Darren.

Nu ma simt pregătită sa dau de ochii lui, adevarul e ca sunt încă suparata și ar trebui să-i dau mâinile la o parte dar ceva din interiorul meu mă oprește. Îmi las capul pe umărul lui și încerc să-mi las și gândurile într-un colț al minții. Probabil și conștiința, caci îmi urlă constant sa ma indepartez de el.

Este perfect, de la oamenii in care suntem pierduți, la felul in care stam lipiți unul de altul. Îmi înclin capul spre el și aștept să-mi înțeleagă mesajul. O face rapid, și sper ca se datorează faptului ca se prinde repede de subtilitati, și nu faptului că a mai trecut prin asta. Își lipește buzele de ale mele, întorcându-mă cu fața spre el. Mă las in voia lui însă sunt nevoită să-l prind de umeri, pentru sprijin. Îmi deschid usor gura, bucurandu-mă de gustul după care tânjeam din acea seară.

Nu reușesc in niciun fel sa compar momentul asta cu nimic din ce am trăit până acum. Este unic, iar tot ce as putea sa îmi doresc acum, ar fi ca timpul sa se oprească in loc. Pentru o fracțiune de secundă, îmi apare imaginea Dakotei in fața ochilor, povestindu-mi despre cum îmi voi da seama daca m-am îndrăgostit. Acea fracțiune de secunda a fost suficientă cât să mă readucă la realitate și sa mă facă să intrerup sărutul.

Grimasa lui obișnuită emană confuzie și as rade de el acum dacă n-as fi terifiată de gândul ca poate, cumva, as începe să mă îndrăgostesc de el.

"Merg afara. Am nevoie de aer curat" țip cât sa mă audă peste muzica.

"Vin cu tine"

Nu m-a lăsat sa reactionez, fiindcă și-a împleticit degetele cu ale mele, tragandu-ma afara din club. Încercam să-mi țin gândul doar la inelele lui pe care le simteam reci și nu la concepția pe care am dedus-o.

S-a oprit langă câteva scări si m-am așezat pe una dintre ele, rasufland usurata. Dacă mai stăteam mult in picioare, ori mă transformam in plastelina in fata lui, ori cădeam.

Isi aprinde o țigară, întinzând pachetul spre mine.

"Nu fumez"

Asta e rutina noastră. El isi aprinde o tigara după care isi întinde spre mine pachetul, chiar dacă stie ca-s nefumătoare.

Ridica din umeri și-l bagă inapoi in geacă, cu ochii pe mine. Reușesc într-un fel sa tratez situația la rece, probabil datorită alcoolului din organism, însă sunt recunoscătoare că nu-mi mai simt inima batandu-mi vag in coaste.

"Îmi pare rau"

Îi simt privirea pe mine dar îl ignor. Faptul ca și-a cerut scuze nu ma ajuta cu absolut nimic, și chiar dacă ar ajuta, e prea tarziu pentru asta, fiindcă mi-am promis mie însămi ca voi sta departe de el.

"Vorbesc serios"

Pufnesc ironic și îmi întorc privirea spre el. Sprâncenele lui formează o cuta iar ochii lui verzi ma privesc prea intens ca sa le fac fata.

"Dar m-ai avertizat din timp ca nu-ți vei cere scuze dacă nu iese așa cum vreau. Așa ca stai liniștit. Totul e in regula"

"Era o gluma"

"Bine"

Ma ridic și pășesc spre intrarea in club. Simt nevoia să-mi explic plecarea dar când sunt in punctul de a ma întoarce peste umăr, realizez ca nu-i datorez nimic.

O gasesc pe Caitlin discutand cu doua fete din campus și astept răbdătoare sa-și termine discuția despre un cocktail dubios. Trebuie sa plec de aici in următoarea secunda, deși lucrul potrivit ar fi să-mi vad de viața și sa profit de seara asta minunata însă, inconștient ii acord prea multă importantă faptului ca e și el prezent aici.

"Cailtin! Eu plec inapoi la cămin"

Ignor privirea dezaprobatoare a fetei pe care am întrerupt-o și astept sa reacționeze Caitlin. O face așa cum ma așteptam, se încruntă și ma dezaproba.

"Cum sa pleci? Seara de-acum începe"

"Am baut peste limita și mi-e rau"

Atat i-am spus caci privirea ei a devenit credula. Am îmbrățișat-o și mi-am pus picioarele in acțiune. Faptul ca scap de aici, îmi pune in evidentă lasitatea pe care o detest. Nu ma mândresc cu asta dar accept consecințele, din cauza mea am ajuns in aceasta situație. Dacă nu-i dădeam acea mica oportunitate lui Darren de a mi se strecura in suflet, acum eram bine mersi. Dar am făcut-o și acum culeg roadele.

Tot ce pot face acum e sa îmi vad de viață și sa sper ca sentimentele astea noi pe care le-am descoperit, or sa treacă. Fiindcă nu voi fi una dintre fetele despre care îmi povestea Caitlin. Acele fete obsedate de el.

Mai trebuie să-mi pun ordine in viața și să-i răspund tatălui meu la apeluri. Nu mai pot fugi de probleme. Și problema comuna dintre mine și tata este mama.